Dar cea mai mare dintre ele este dragostea. (1 Corinteni 13:13)

Capitolul 13 este marele capitol al dragostei și este pus alături de toate ”darurile”. Dragostea este adevărata spiritualitate care este spiritualitate. Dragostea este cel mai greu și cel mai mare dintre toate darurile. ”Voi nu sunteţi la strâmtoare în noi; dar inima voastră s-a strâns pentru noi.” (2 Corinteni 6:12). Adică sunteți atât de înguști, atât de limitați ca și un gard închis, zăvorât, strâns! ”Nouă ni s-a lărgit inima, voi nu sunteţi la strâmtoare în noi”.

Măsura vieții noastre spirituale nu este mai mare decât inima noastră; cunoștința minții noastre nu este măsura spiritualității. Calea descătușării, a eliberării, a creșterii, a bogăției este calea inimii. Spiritualitatea nu înseamnă acord mintal cu privire la lucrurile afirmate de Cuvânt, ci topirea unei inimi în fața alteia – în fața tuturor sfinților. Diavolul a încuiat un număr din copiii Domnului ca într-o cameră căptușită cu propriile limitări; le-a înghețat dragostea prin ceva ce s-a interpus între ei și alți copii ai lui Dumnezeu. Calea de ieșire este creșterea dragostei; atâta vreme cât rămânem acolo suntem închiși... Spiritualitatea adevărată este dragostea lui Dumnezeu revărsată în inimă și toate lucrurile spirituale au la bază dragostea, din ea răsare totul. Nici puterea, nici cunoașterea, nici darurile diferite nu sunt primordiale, ci dragostea. Aceasta ne îmbogățește în Dumnezeu.