Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Cristos. (Efeseni 1:3)

Spiritualitatea lui Cristos nu consta din faptul că El era rupt de tot ce ținea de viața practică de zi cu zi. Ci spiritualitatea Lui consta din faptul că El avea forțe și resurse cerești cu ajutorul cărora putea efectua lucrurile pământești de zi cu zi. Spiritualitate înseamnă că puteți spăla uși, haine, podele sau oricare din acește lucruri obișnuite casnice. Oamenii par să creadă că lucrarea spirituală și lucrarea de zi cu zi - ca de exemplu menajul – sunt două lucruri diferite. Ei vorbesc despre lucrarea spirituală ca fiind ceva și despre cea de zi cu zi ca fiind altceva. Puteți avea resurse cerești pentru a face ce este necesar zi de zi, iar efectuarea lor poate rămâne drept mărturie.

Majoritatea oamenilor nu au prilejul să-și extragă resursele cerești pentru lucrare. Mai mereu lucrarea lor trebuie făcută zilnic, în mod regulat și foarte adesea nu se simt în stare s-o efectueze. Ei se gândesc că dacă ar avea vreo slujbă spirituală de împlinit – dacă ar trebui să ajungă la o strângere sau să vorbească unor suflete despre chestiuni spirituale – atunci ar putea cere Domnului ajutor, iar El i-ar ajuta. Dar pentru corvoada de zi cu zi și munca lor obișnuită, prea adesea, un asemenea gând este complet absent. Exact de aceleași resurse avem nevoie atât pentru lucrarea obișnuită cât și pentru cea spirituală. Ambele se fac având o temelie spirituală, prin urmare, oricare ar fi lucrarea, ea trebuie să rămână drept mărturie. Pentru a ajunge la finalul unei zile de lucru obișnuită, adesea este nevoie de ceva mai mult decât resursele omenești obișnuite. Spiritualitatea constă în efectuarea lucrurilor după cum le dictează cerul. Să avem grijă cum demarcăm lucrurile ca nu cumva să facem deosebire între ceea ce este spiritual și ”restul lucrurilor”.