Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul! (Luca 23:)

”Pentru ce M-ai părăsit?” Mă bucur atât de mult că istoria Crucii nu s-a terminat acolo! Strigătul, acel strigăt îngrozitor ”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu pentru ce M-ai părăsit?” nu reprezintă ultimele cuvinte de la Cruce, ci: ”Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez Duhul” (Luca 23:46). El Se întoarce pe terenul desăvârșit al părtășiei cu Tatăl și al încrederii absolute. Biruința este câștigată, lucrarea este terminată, vrăjmașul este înfrânt, terenul este asigurat. Orice spune Satan, așa cum face el în orele adânci ale trăirilor noastre, când ne sugerează că Domnul a renunțat la noi, că S-a depărtat de noi – astfel de lucruri; orice spune el nu este adevărat. Poate că nu simțiți greutatea deplină a acestor lucruri, dar dacă ajungeți vreodată într-o perioadă, așa cum poate unii dintre voi ați ajuns, așa cum mulți dintre slujitorii credincioși, devotați și folosiți de Dumnezeu în chip măreț au ajuns să cunoască, când forțele întunecate i-au învăluit, au tăbărât peste ei cu cetele lor, au căutat să intre între ei și Domnul lor și apoi au început să le șoptească - ”Domnul a renunțat la voi, v-a dat drumul din mâna Lui”, sau ceva cu același rezultat – când ajungeți și voi în acel loc, atunci nădăjduiesc că veți ști că acest cuvânt nu este unul ușor, lipsit de importanță: căci cele din urmă adâncimi ale Calvarului au fost atinse chiar în momentul când Domnul nostru a scos acel strigăt amar, a câștigat răspunsul, a ieșit biruitor și a intrat în odihnă. ”Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul.” Acel strigăt nu a fost pentru El, ci pentru noi – pentru voi, pentru mine...

Niciodată, niciodată nu mai este nevoie ca cineva să cunoască singurătatea, să cunoască ce înseamnă să fii părăsit de Dumnezeu atâta timp cât își pune încrederea, credința în Omul care a luat asupra Lui problema de veacuri a omului - problema ”luminii de pe fața ta”. Așadar, să ne bucurăm că avem un cer deschis păstrat pentru noi prin Domnul nostru binecuvântat. Nu am făcut decât să enunțăm adevărul, realitatea. Există mult mai multe de spus în această privință, pe care Domnul ni le poate arăta înaintând pe cale; și care este omul care se bucură de cerul deschis, dacă nu cel care umblă cu Domnul? Să-I mulțumim pentru faptul că putem avea cerul deschis. El a făcut acest lucru. Doar unui Natanel i-a spus El: ”Vei vedea cerul deschis”. Dumnezeu să facă ca toți să ne aflăm în acea poziție binecuvântată.