Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Cristos, pentru trupul Lui, care este Biserica. (Coloseni 1:24)

Pavel a cunoscut ceva din suferința de dragul Bisericii, din împlinirea a ceea ce lipsea suferințelor lui Cristos. Și noi trebuie să privim drept în față aceste lucruri! Lucrul de preț în ochii lui Dumnezeu este ca și noi să luăm parte la travaliul Său.

Din toată fantezia lucrării creștine, din tot entuziasmul, din tot interesul pentru activitatea creștină organizată nu rămâne decât o vrajă. Nu are nici o importanță ceea ce suntem înaintea oamenilor, ci ceea ce suntem înaintea lui Dumnezeu, în locul tainic, având inima ocupată de mărturia Domnului. Aveți vreo povară, vreo durere sufletească? Suferă mărturia Domnului pe pământ în mijlocul celor care cheamă Numele Său? Este aceasta o durere sufletească pentru voi? Nu vom ajunge nicăieri până când nu vom simți și noi travaliul Său! Slujirea, la valoarea ei adevărată, de durată, veșnică, va depinde de măsura în care am participat la acest travaliu. Aceasta este o zi de travaliu: fie că este vorba de un travaliu pentru cei nemântuiți sau pentru copiii Domnului, fiecare activitate spirituală adevărată se naște prin travaliu. Iar cei care au fost cel mai mult folosiți de Dumnezeu în orice vreme au fost bărbați și femei care au purtat acest travaliu în sufletul lor, în viața lor tainică cu Dumnezeu. Purtați și voi acest travaliu? Poate spuneți: nu! Atunci, cereți Domnului să vă facă decunoscut interesele Sale, stăruiți înaintea lui Dumnezeu pentru a pune pe inima voastră povara pentru vremea în care trăiți.