Este posibil ca un om să aibă o gândire analitică, așa încât el să se convingă singur de toate lucrurile, să deducă orice lucru și să supună orice subiect microscopului gândirii sale, raționamentului său și să înțeleagă totul în felul acela – altfel nu va accepta nimic. Prin urmare, el ajunge foarte analitic, foarte cercetător în gândirea sa și până nu are răspunsul cel mai bun la toate întrebările lui, cu toate detaliile posibile, nu-l va accepta. Acel om va progresa foarte puțin. La fel se întâmplă și cu cel care crede că primind un val uriaș de emoție religioasă va putea astfel pătrunde în lucrurile lui Dumnezeu. Aceasta este una din marile capcane ale diavolului din ziua de azi. Emoția religioasă nu este criteriul, nu este tărâmul adevăratei cunoașteri spirituale.
Cunoașterea Domnului, chiar și cea mai infimă, chiar și o trăsătură a ei, depinde de trezirea duhului nostru și de iluminarea Duhului Sfânt. Progresul în lucrurile lui Dumnezeu înseamnă pur și simplu creșterea omului nostru lăuntric și nu recunoașterea capacității noastre intelectuale de a înțelege adevărul. Poate că din cauza asocierii și familiarității noastre cu adevărul, avem o capacitate crescândă, putem înțelege ideile, adevărul și învățătura. Acea capacitate se poate lărgi mereu și mereu și apoi nu prea mai există alte lucruri pe care să nu le fi înțeles; și totuși în acest caz, există o măsură foarte mică a adevăratei spiritualități... Copilul lui Dumnezeu are duhul înnoit și în viața lui unitatea și părtășia cu Dumnezeu sunt primordiale, acestea nu se găsesc în natura omului, ele aparțin doar duhului înnoit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu