duminică, 7 martie 2010

Ca nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. (Evrei 4:1)

Nu este nevoie de prea multă pricepere pentru a recunoaște că de-a lungul istoriei lucrării lui Dumnezeu, lovituara de maestru a marelui fățarnic a fost confuzia. Dumnezeu nu este Dumnezeul confuziei, ci al ordinii. Satan este dumnezeul confuziei. Pentru a obține ordine din haos Dumnezeu a spus: ”Să fie lumină”. Pentru a obține haos din ordine, Satan spune: ”Să fie confuzie”. El produce confuzie în rândul discuțiilor și al noțiunilor fundamentale. Pentru a face acest lucru, el trebuie – așa cum sugerează și cuvântul – să îmbine (sau să încerce să îmbine) elemente care sunt diferite din punct de vedere constituțional și care nu se potrivesc unele cu altele. Așadar există o contradicție și incompatibilitate constituțională. Doar când metoda lui de maestru izbucnește violent dăm dovadă de o răutate absolută. Lucrarea lui principală este de a înșela prin amestecătură.

Chiar atunci, suveranitatea, importanța și adăpostirea Duhului Sfânt în viața copilului lui Dumnezeu au o semnificație deplină. El este ”Duhul Adevărului”. Doar El știe unde se termină adevărul și unde începe falsitatea. Doar atunci când ”umblăm călăuziți de Duhul” vom cunoaște adevărul și vom fi eliberați de abateri. O umblare în Duhul necesită o ”inimă tăiată împrejur”, o inimă în care s-a făcut separarea între carne și duh, între Cristos și sine. Niciodată nu a existat vreo erezie care să nu fi avut suficient adevăr pentru a înșela oamenii foarte buni. De asemenea, nu a existat nimic complet din Dumnezeu de care Cel Rău să nu fi legat o aluzie, o insinuare, o interpretare, o sugestie și astfel să-l pună sub semnul întrebării și al pericolului. Așa a făcut el chiar și cu Domnul Isus. Așa a făcut și cu Pavel pe tot parcursul vieții lui... Un lucru bun poate ajunge propriul vrăjmaș, fie prin confuzie, fie prin înlocuirea lui cu un alt înțeles subtil.

Un comentariu: