Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înșine, ci în Dumnezeu care învie morții. (2 Cor. 1:9).

Știți că cei care nu sunt copiii Domnului nu cunosc faptul că ei sunt morți. Pentru ei moartea nu reprezintă marea realitate decât atunci când trupul lor moare. Dar în viața lor obișnuită când lucrurile merg pe făgașul lor, când au sănătate și se află în siguranță, moartea nu este o realitate pentru ei. Pentru copilul lui Dumnezeu acest lucru este ceva obișnuit. Imediat ce încredințăm această realitate în mâinile lui Dumnezeu, ne obișnuim cu realitatea că noi nu suntem de folos, că nu putem face față împrejurărilor și nici nu vom ajunge la sfârșit prin noi înșine. Viața și resursele noastre naturale nu sunt de nici un folos. Drumul vieții unui creștin adevărat, care se află în mâinile lui Dumnezeu este că el experimentează din ce în ce mai mult neputința. Nu este adevărat? Da, neputința, imposibilitatea tuturor lucrurilor! Nu vă gândiți că lucrurile nu merg bine când ajungeți să fiți conștienți de această neputință. Poate credeți că dacă nu aveți resurse pe tărâmul trăirii cu Dumnezeu, atunci vă aflați într-un stadiu de imaturitate spirituală. Dar voi sunteți morți! Voi cunoașteți realitatea morții, ea este o realitate pentru voi!

O, dar pe de cealaltă parte, învierea înlocuiește această realitate. Având această temelie, această bază, copilul lui Dumnezeu este adus în punctul unde va spune: ”Acela a fost Domnul! Acela este Domnul! Eu nu aș fi putut depăși situația, nu sunt în stare să explic nimic din ce s-a întâmplat, știu doar că Dumnezeu a făcut acest lucru!”, iar voi știți prea bine că învierea vine de la Dumnezeu. Poate ați parcurs calea îndelungată a multor lucruri spirituale și descoperiri, dar nu ați ajuns încă să înviați morții. Acesta este privilegiul lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu poate face așa ceva! Așadar, fiind în mâinile lui Dumnezeu, copilul Său este adus din ce în ce mai mult, tot mai mult, în punctul unde trebuie să spună: ”Doar Dumnezeu! Totul vine doar de la El!” și aceasta va fi mereu mărturia lui. Domnul a făcut cutare lucru, Domnul face și cutare lucru! Nu este aceasta istoria lui Israel în pustie? Vedeți cum mereu și mereu ei ajungeau la un impas, care li se părea o înfundătură... și nu mai vedeau nimic dincolo, dar apoi ieșeau de-acolo cu o cântare nouă – Domnul a lucrat! Aceasta este biruința asupra morții, aceasta este puterea Vieții de înviere!