Comoara din vas

Stiti voi, prietenii mei, ca Duhul din voi este Insusi Dumnezeu? Oh, de-ar fi ochii nostri deschisi sa vada marimea darului lui Dumnezeu! O, daca ne-am da seama de vastitatea resurselor ascunse in inimile noastre! Mie imi vine sa strig de bucurie cand ma gandesc: „Duhul care locuieste in mine nu este numai o influenta, ci o persoana vie; El este chiar Dumnezeu. Dumnezeul infinit este in inima mea!” Nu stiu cum sa va fac sa pricepeti binecuvantarea acestei descoperiri, ca Duhul Sfant care locuieste in inima mea este o Persoana. Eu nu pot decat sa repet: „El este o Persoana!” Si sa repet din nou: „El este o Persoana !” O, prietenii mei, v-as putea repeta de o suta de ori – Duhul lui Dumnezeu din mine este o Persoana! Eu sunt doar un vas de pamant, dar in acest vas de pamant eu port o comoara de o valoare inexprimabila: pe Insusi Domnul gloriei.

Toata nelinistea si agitatia copiilor lui Dumnezeu ar inceta daca ochii li s-ar deschide sa vada maretia comorii ascunse in inimile lor. Stii tu ca in inima ta sunt resurse suficiente pentru a satisface nevoia oricarei imprejurari in care te-ai putea gasi vreodata? Stii tu ca exista acolo putere destula care sa miste orasul in care locuiesti? Stii tu ca exista acolo putere destula ca sa zguduie universul? Dati-mi voie sa va mai spun o data – si o spun cu cel mai adanc respect: Voi, care ati fost nascuti din nou prin Duhul lui Dumnezeu, – voi Il purtati de Dumnezeu in inima voastra!
Toata superficialitatea copiilor lui Dumnezeu ar inceta de asemenea daca ei si-ar da seama de maretia comorii depozitate in ei. Daca ai numai zece silingi in buzunar, te poti plimba vesel prin oras, discutand cu unul si cu altul si jucandu-te cu bastonul. Nu conteaza prea mult daca-ti pierzi banii, fiindca nu ai mare lucru. Dar daca porti o mie de lire sterline in buzunar, pozitia ta este uluitor de diferita, si intreaga ta atitudine va fi si ea diferita. Va fi o mare bucurie in inima ta, dar nu va mai fi aerul acela degajat si nepasator: din cand in cand te vei opri sa verifici si sa vezi daca mai ai comoara, si apoi iti vei continua drumul, cu o gravitate plina de bucurie.
In vremurile Vechiul Testament, erau sute de corturi in tabara lui Israel, dar un cort era cu totul deosebit de celelalte. In corturile obisnuite puteai sa faci ce-ti placea – sa mananci sau sa postesti, sa lucrezi sau sa te odihnesti, sa fii vesel sau trist, sa fii zgomotos sau tacut. Dar cortul cel deosebit iti impunea respect si veneratie. In celelalte corturi puteai sa intri sau sa iesi discutand zgomotos si razand vesel, dar indata ce te apropiai de cortul acela special, in mod instinctiv umblai mai linistit, iar cand erai in dreptul lui, iti aplecai capul in tacere solemna. Nimeni nu se putea atinge nepedepsit de el. daca vreun om sau animal indraznea sa faca aceasta, pedeapsa sigura era moartea. Ce era asa de special in cortul acela? El era templul Dumnezeului Celui viu. Cortul nu era neobisnuit in sine, caci era facut din material obisnuit, dar Marele Dumnezeu il alesese sa-si faca acolo locuinta.
Iti dai seama ce s-a intamplat la convertirea ta? Dumnezeu a venit in inima ta si a facut din ea Templul Sau. In vremea lui Solomon, Dumnezeu a locuit intr-un Templu facut din pietre; astazi, El locuieste intr-un Templu compus din credinciosi vii. Cand vom intelege cu adevarat ca Dumnezeu Si-a facut din inimile noastre locuinta Sa, ce respect adanc va veni atunci peste vietile noastre. Toata usuratatea, toata nestatornicia vor lua sfarsit, si la fel se va intampla cu orice multumire de sine, cand vom sti ca noi suntem Templul lui Dumnezeu, si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in noi. ti-ai dat tu vreodata seama cu adevarat ca oriunde mergi porti cu tine pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu? Tu nu duci numai Biblia cu tine, si nici macar numai invatatura buna despre Dumnezeu, ci pe Dumnezeu Insusi.
Motivul pentru care multi crestini nu experimenteaza puterea Duhului, cu toate ca El locuieste in realitate in inimile lor, este ca lor le lipseste respectul adanc. Si lor le lipseste respectul adanc pentru ca nu li s-au deschis ochii ca sa vada realitatea prezentei Sale. Prezenta Lui era reala, dar ei nu au vazut-o. De ce unii copii ai lui Dumnezeu traiesc vieti victorioase, in vreme ce altii sunt intr-o stare de permanenta infrangere? Diferenta nu se datoreaza prezentei sau absentei Duhului (caci El locuieste in inima fiecarui copil al lui Dumnezeu), ci faptului ca unii recunosc locuirea Lui interioara, iar altii nu. Adevarata descoperire a faptului locuirii interioare a Duhului va revolutiona viata oricarui crestin.