Pentru cei care, asemenea scriitorilor Noului Testament, au o adevărată povară și simț al responsabilității pentru viața spirituală a copiiilor lui Dumnezeu, unul din lucrurile cele mai sfâșietoare este felul în care așa de mulți care au promis că vor merge cu Domnul până la capăt, au deviat și se întorc la tot felul de lucruri, la ceva mai puțin decât a vrut El pentru ei. Nu neapărat la păcat și în lume, ci la ceva care deși le aduce pentru o vreme multă plăcere, în cele din urmă se dovedește a fi o abatere care duce la blocarea creșterii spirituale; ei se găsesc într-un golf, o înfundătură, ocupați cu o alternativă la ”tot planul lui Dumnezeu”. ”Noua lor descoperire” sau ”lumină” sau ”călăuzire” așa cum îi spun, venită în urma domolirii unei tensiuni sau în urma unei soluții la o anumită problemă, sau în urma promisiunii făcute de a se descătușa, sau scăparea de sub presiune, atunci când prospețimea și farmecul lor s-au stins, s-au dovedit a fi ”ape înșelătoare”, care au produs roadele Ierihonului, care au căzut înainte de coacere...
Pericolul sau cursa va fi adaptată cu șiretenie și ingenios pentru fiecare ”pradă”. Ceea ce-i atrage pe unii nu are efect asupra altora. Cel mai spiritual va fi pus în fața lucrurilor care par a fi cele mai spirituale. Temperamentul nostru va fi pericolul nostru. Întotdeauna va trebui să fim călăuziți de principiu și nu de sentimente, de preferințe, de discuții sau de atracția firească. Paliative intelectuale, exaltări emoționale, activități plăcute, toate trebuie să fie suspectate sau provocate. Singura întrebare supremă este - Unde mă conduce acest lucru? Are de-a face în mod esențial și intrinsec cu planul suprem al lui Dumnezeu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu