Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. (1 Ioan 4:7).

Provocarea dragostei, a dragostei divine - ”Preaiubiților dacă...” atunci... ”Dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii.” Există o provocare extraordinară în această afirmație. Nădăjduiesc că putem afirma că dragostea divină, dragostea lui Dumnezeu este cheia tuturor lucrurilor din Geneza până în Apocalipsa. Dacă acest lucru este adevărat, așa cum am spus mai devreme, revelația divină este unirea vitală cu Dumnezeu în Cristos. Dacă de la început și până la sfârșit, totul ține de legătura noastră cu Dumnezeu, ca Tată, atunci în acest pasaj din scrisoarea lui Ioan, suntem aduși imediat față-n față cu testul legăturii noastre cu Dumnezeu. Testul acelei legături este rezolvat prin legătura dragostei. Imediat urmează de câteva ori cuvântul ”dacă” - ”Dacă zice cineva: "Eu iubesc pe Dumnezeu", şi urăşte pe fratele său, este un mincinos” (1 Ioan 4:20), el nu-L iubește pe Dumnezeu. Testul legăturii noastre cu Dumnezeu se rezumă la problema dragostei. Totul atârnă de ”dacă”.

Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt. Legătura cu Dumnezeu în Cristos este înfăptuită prin actul venirii Duhului Sfânt și primirea Lui. El ne-a fost dat și tot El aduce și relaționarea dintre noi. Rezultatul imediat și pecetea legăturii cu El este că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre. Acesta este testul legăturii. Temelia unirii noastre vitale și spirituale cu Dumnezeu este această dragoste divină din noi, iar Ioan ne va provoca în privința ei spunând: ”Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, (adică avem o unire vitală cu Dumnezeu) pentru că iubim pe fraţi.”(1 Ioan 4:20). Cuvântul lui Dumnezeu face din această dragoste testul pe baza căreia am primit Duhul.