Biserica Creştină Penticostală "Vestea Bună"

Cadouri de Craciun pentru copii

2011-12-29T19:33:00.001+02:00

Ziua de Craciun a fost o zi deosebita, deoarece s-a nascut Domnul nostru Isus Hristos in aceasta lume luand chip de om, dar si prin faptul ca am putut sa aducem bucurie copiilor din biserica noastra si copiilor care au fost invitati din afara bisericii, oferindu-le cate un cadou prin bunavointa unor oameni deosebiti din afara tarii, care in fiecare an, fac ca aceasta bucurie sa fie deplina.

Concert de colinde in Biserica Vestea Buna

2011-12-29T18:44:00.004+02:00

Am fost vizitati de corul Bisericii Penticostale "Sfanta Treime" - Rm.Valcea in data de 23 decembrie 2011 orele 18-20, care au slujit in biserica noastra prin cantari, indemnuri si un grupaj de colinde. Dumnezeu sa-i binecuvanteze!

Sarbatoarea Roadelor - Biserica Penticostala din Dangesti Valcea

2011-11-06T21:38:00.001+02:00

Tinerii din Biserica "Vestea Buna" impreuna cu pastorul bisericii Ghita Ganea, au mers astazi la Biserica Penticostala din localitatea Dangesti, unde au slujit cu cantari de lauda si inchinare.
Fratii au tinut Sarbatoarea Roadelor si impreuna i-am multumit Domnului pentru binecuvantarile pe care ni le-a dat, dar si pentru roadele pamantului.

Sarbatoarea Roadelor in Biserica "Vestea Buna"

2011-11-05T09:34:00.007+02:00

Să ţii sărbătoarea secerişului, a celor dintâi roade din munca ta, din ceea ce vei semăna pe câmp; şi să ţii sărbătoarea strângerii roadelor, la sfârşitul anului, când vei strânge de pe câmp rodul muncii tale.
(Exod 23:16)

Asa cum Dumnezeu ne invata sa tinem sarbatoarea roadelor in Exod 23:16, duminica 30 octombrie 2011 am tinut aceasta sarbatoare de multumire Domnului pentru ca si anul acesta a fost unul de belsug si binecuvantare din partea Lui Dumnezeu.
Am avut ca invitati speciali:
- Sebi Lucaciu un tanar penticostal din Cluj, care ne-a fost de mare ajutor noua tinerilor, atat in tabara de la Busteni din luna august 2011, cat si la serviciul de lauda si inchinare de duminica. Dumnezeu sa-l binecuvanteze!
- Pastor Puiu Baciu din Tg.Mures si sotia sa Rodica care au slujit in Biserca 'Vestea Buna" - Dumnezu sa-i binecuvanteze!
Dupa Serviciul Divin, impreuna cu fratii, invitatii si prietenii adunarii, am continuat partasia printr-o masa de dragoste.

Conferinta tinerilor crestini valceni

2011-11-05T08:57:00.001+02:00

In data de 22 octombrie 2011, la Biserica Penticostala "Sfanta Treime" Rm.Valcea, s-a tinut Conferinta de Tineret cu titlul "Biruitor prin credinta", la care au participat tineri din Bisericile Penticostale din localitatile: Dobriceni, Romani, Valea lui Stan, Brezoi, Pitesti si Rm.Valcea. Invitati speciali: Catalin si Ramona Lup.

Botez in Biserica "Vestea Buna"

2011-11-04T08:17:00.001+02:00

Anul acesta, ne-am propus sa aducem cu ajutorul Domnului, zece persoane care sa fie botezate in biserica noastra. Trei persoane au fost botzate Duminica 16 octombrie in Biserica Vestea Buna , iar alte doua persoane in cursul anului. Multumim Domnului pentru Harul pe care L-a lasat, ca oamenii sa se intoarca la Dumnezeu si sa fie mantuiti. Anul inca nu s-a terminat si noi stim ca El poate sa aduca si alte suflete la mantuire.

2011-10-16T09:04:00.003+03:00

Duminica 09.10.2011 am fost vizitati de un grup de frati romani, membrii in conducerea Bisericii Penticostale "Elim" Perugia din Italia.

Conferinta Regionala de Tineret Oltenia-Arges

2011-09-10T21:49:00.007+03:00

Pe data de 10 septembrie, la Biserica Penticostala “Filadelfia” Tg-Jiu, a avut loc Conferinta Regionala de tineret "Oltenia-Arges", avand ca invitat special pe pastorul Iuliu Centea.

Tema Conferintei: "Nimeni sa nu-ti dispretuiasca tineretea..."

"Nimeni sa nu-ti dispretuiasca tineretea, ci fii un exemplu pentru credinciosi in vorbire, in comportament, in dragoste, in credinta, in curatire". 1 Timotei 4:12

La conferinta au participat tinerii bisericilor penticostale din judetele: Arges, Valcea, Olt, Dolj, Gorj si Mehedinti.

Grupul "Strajerul" in Biserica Vestea Buna

2011-08-07T21:31:00.008+03:00

Oaspetii bisericii Vestea Buna, misionarii "Strajerul", au slujit astazi in cadrul programului bisericii noastre cu cantari de lauda si inchinare si au predicat din Cuvantul Lui Dumnezeu.
Veniti din Biserica "Acquasparta" Italia, cei 16 tineri provin din diferite zone ale tarii noastre, in special din zona Moldovei. Au petrecut acest sfarsit de saptamana in Rm.Valcea, sambata au impartit brosuri, pliante, nou-testamente, iar seara au mers in biserica penticostala "Betania" din Colonie-Nuci Govora, unde au avut un timp de partasie cu fratii rromi. In dimineata aceasta ne-am bucurat sa-i avem in mijlocul nostru - Dumnezeu sa-i binecuvanteze!

2011-08-06T21:18:00.000+03:00

Azi, sambata 6 august 2011, un grup de tineri din zona Moldovei veniti din Italia, impreuna cu tinerii bisericii Vestea Buna au impartit pliante, brosuri, nou-testamente in orasul Rm.Valcea. Unii oameni au fost receptivi, au cerut nou-testamente si pentru membrii de acasa iar altii agresivi, cineva a rupt un nou testament in fata si incerca sa loveasca persoana care i l-a dat - Dumnezeu sa-l binecuvanteze! Ne bucuram sa putem ajuta la largirea Imparatiei Lui Dumnezeu si dorim ca orasul Rm.Valcea sa fie mantuit.

Tabara Busteni

2011-08-05T21:54:00.001+03:00

In perioada 29 iulie - 2 august 2011, tinerii bisericii "Vestea Buna" Valcea s-au bucurat de momentele frumoase petrecute in tabara Busteni, alaturi de alti tineri din alte biserici din Cluj.

2010-08-01T07:32:00.002+03:00

Eu am venit să arunc foc pe pământ. Şi cât aș vrea să fie deja aprins! Să nu credeți că am venit să aduc pace pe pământ. Nu am venit să aduc pacea, ci sabia. (Luca 12: 49,51).

Dacă voi și eu vom ajunge să fim bărbați și femei conduși de Duhul, nu vom avea parte de un timp ușor. Iadul ne va sta în cale. Fără întârziere se vor ridica conflicte și este adevărat că, cu cât mai mult Duhul Sfânt are cale liberă în noi și ne conduce în toată voia lui Dumnezeu, cu atât mai mult vom întâmpina opoziție, contradicție. Acestea nu vor apare doar între noi și lume, ci de asemenea între noi și copiii Domnului. Este o provocare inevitabilă. Uneori, vă întrebați de ce. Citind Noul Testament vă întrebați: ”Care este problema acestor oameni? De ce sunt atât de supărați și necăjiți? Și de ce acel conflict apare atât de spontan? De ce persită, de ce este atât de irațional?” Totuși, este prezent. Aceasta este realitatea. Este inevitabilă.

Observați, lucrul pe care Domnul a venit să-l facă și îl face, nu va permite nici un fel de neutralitate. Fie va fi ceva, fie altceva. Va fi pro sau contra. Ochii ca para focului (iată că focul apare din nou), ochii aceia nu vor permite starea de căldicel sau ceva din caracterul laodicean. Focul este întotdeauna un element pozitiv și va creea situații pozitive. Dacă totul este plăcut, liniștit, fără greutăți, fără probleme, fără contradicții și fără împotriviri, vă puteți întreba dacă Duhul Sfânt face ceva acolo, deoarece El ținteștespre un caracter sigur, care presupune un preț foarte mare de plătit. Fie ești de partea Domnului, fie împotriva Lui, iar între acestea nu există nimic altceva. Acest lucru mai devreme sau mai târziu va ieși la suprafață și va fi precipitat. Domnul spune că pentru acest lucru a venit. Nu este un accident, o întâmplare sau pur și simplu lucrurile s-au denaturat și au eșuat. Este exact scopul venirii Lui –aruncarea focului pe pământ, iar acestea sunt efectele inevitabile ale focului. Ele vor da rezultate.

2010-07-04T10:39:00.003+03:00

Promoveaza proiectul Afaceri Crestine!

Pentru ca acest proiect sa devina functional si sa ajute in mod real comunitatea crestina, trebuie sa fie cunoscut de cat mai multa lume, si utilizat in mod regulat. Ne dorim ca site-ul sa ajunga sa fie exact ca acel prieten pe care il intrebi: "Auzi, stii pe cineva care face ... ? ". Trebuie ca un numar mare de crestini sa se inscrie si sa isi creeze pagini de prezentare, si trebuie ca un numar si mai mare de crestini sa le rasfoiasca. Pentru ca acest lucru sa se intample, avem nevoie si de ajutorul tau! Iata cateva lucruri simple pe care le poti face pentru a ne ajuta:

Trimite un email prietenilor crestini

Cu siguranta ca te gandesti la cineva caruia i-ar sta bine cu o pagina de prezentare aici. Trimite-i un mail si spune-i despre acest site! De asemenea, trimite un mail si celorlalti prieteni crestini ai tai, indemnandu-i sa caute informatii si sa duca mai departe vestea despre Afaceri Crestine.

Printeaza un poster si afiseaza-l la avizierul bisericii tale

Cand fratilor le merge bine, bisericilor si adunarilor le merge bine. Fiecare conducator de adunare ar trebui sa se asigure ca membrii ei cunosc acest site si sunt promovati pe el. O metoda foarte simpla este sa descarci afisul de prezentare, sa il printezi si sa il afisezi intr-un loc vizibil (avizier, geam, etc.) in biserica ta.

Alatura-te grupului Afaceri Crestine de pe Facebook

Acest grup a fost creat pentru promovarea proiectului folosind retelele de social networking. In viitor este posibil ca si alte retele sa fie accesate. Poti intra pe pagina grupului si de asemenea poti invita prietenii tai sa devina membri.

2010-06-29T10:08:00.002+03:00

Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul! (Luca 23:)

”Pentru ce M-ai părăsit?” Mă bucur atât de mult că istoria Crucii nu s-a terminat acolo! Strigătul, acel strigăt îngrozitor ”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu pentru ce M-ai părăsit?” nu reprezintă ultimele cuvinte de la Cruce, ci: ”Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez Duhul” (Luca 23:46). El Se întoarce pe terenul desăvârșit al părtășiei cu Tatăl și al încrederii absolute. Biruința este câștigată, lucrarea este terminată, vrăjmașul este înfrânt, terenul este asigurat. Orice spune Satan, așa cum face el în orele adânci ale trăirilor noastre, când ne sugerează că Domnul a renunțat la noi, că S-a depărtat de noi – astfel de lucruri; orice spune el nu este adevărat. Poate că nu simțiți greutatea deplină a acestor lucruri, dar dacă ajungeți vreodată într-o perioadă, așa cum poate unii dintre voi ați ajuns, așa cum mulți dintre slujitorii credincioși, devotați și folosiți de Dumnezeu în chip măreț au ajuns să cunoască, când forțele întunecate i-au învăluit, au tăbărât peste ei cu cetele lor, au căutat să intre între ei și Domnul lor și apoi au început să le șoptească - ”Domnul a renunțat la voi, v-a dat drumul din mâna Lui”, sau ceva cu același rezultat – când ajungeți și voi în acel loc, atunci nădăjduiesc că veți ști că acest cuvânt nu este unul ușor, lipsit de importanță: căci cele din urmă adâncimi ale Calvarului au fost atinse chiar în momentul când Domnul nostru a scos acel strigăt amar, a câștigat răspunsul, a ieșit biruitor și a intrat în odihnă. ”Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul.” Acel strigăt nu a fost pentru El, ci pentru noi – pentru voi, pentru mine...

Niciodată, niciodată nu mai este nevoie ca cineva să cunoască singurătatea, să cunoască ce înseamnă să fii părăsit de Dumnezeu atâta timp cât își pune încrederea, credința în Omul care a luat asupra Lui problema de veacuri a omului - problema ”luminii de pe fața ta”. Așadar, să ne bucurăm că avem un cer deschis păstrat pentru noi prin Domnul nostru binecuvântat. Nu am făcut decât să enunțăm adevărul, realitatea. Există mult mai multe de spus în această privință, pe care Domnul ni le poate arăta înaintând pe cale; și care este omul care se bucură de cerul deschis, dacă nu cel care umblă cu Domnul? Să-I mulțumim pentru faptul că putem avea cerul deschis. El a făcut acest lucru. Doar unui Natanel i-a spus El: ”Vei vedea cerul deschis”. Dumnezeu să facă ca toți să ne aflăm în acea poziție binecuvântată.

2010-05-21T09:17:00.000+03:00

Ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii. (Efeseni 1:17,18).

Lumina pe care o aduce Duhul Sfânt asupra bisericii este un lucru atât de greu de explicat unuia care nu a experimentat-o niciodată. Dar pentru cei care au văzut-o, nu este nevoie de explicații. Ea face toată diferența în cazul tuturor problemelor. Puteți predica Efeseni, Coloseni, Romani; puteți predica tot ce înseamnă biserica ca Trup al lui Cristos; puteți citi tot ce se poate citi despre acest subiect și totuși, să nu cunoașteți expresia ei adevărată. Dar într-o bună zi cerurile parcă se deschid, lumina vă străpunge duhul și ajungeți să vedeți, să înțelegeți. Urmează apoi tot felul de ajustări care devin necesare în viața voastră. Poate spuneți – dar eu am înțeles deja că biserica nu este un lucru denominațional sau național; eu am crezut în unitatea tuturor credincioșilor. Da, puteți ajunge să spuneți astfel de lucruri, și totuși, există ceva mai mult. Acel ceva se obține doar prin revelație. Puteți avea acea înțelegere de care vorbiți, dar ea nu vă va ajuta decât pentru o vreme. Atunci când aveați revelația, ea vă va purta pe cale până la capăt. Ea vă va conduce pe terenul luptei și al cheltuielii, dar acum sunteți pe un teren nou. Acest teren este esențial pentru planul lui Dumnezeu.

Nu este suficient să mărturisiți aceste lucruri, să le spuneți și altora, să le accentuați. Poate spuneți: ”Dar cum primim lumina Duhului în viața noastră? Mintea înțelege ce ne spui, totul este clar, dar nu avem lumina!” Ei bine, dacă sunteți cu adevărat dintre cei cu inimi neîmpărțite, dacă inima voastră Îl caută cu tot dinadinsul pe Domnul, dacă, cât ține de voi, ați înțeles aceste lucruri și vorbiți cu Domnul despre ele; poate nu veți primi lumina spirituală într-o singură zi, dar treptat, constant și în liniște începeți să vă mutați încet pe un teren nou al înțelegerii. Veți observa că punctul vostru de vedere se schimbă; standardul valorilor voastre se schimbă; discernământul vostru se schimbă. Poate că va dura luni, dar la sfârșit veți spune: ”Sunt schimbat! Ceva s-a întâmplat cu mine. Nu mai pot accepta deloc lucrurile pe care obișnuiam să le accept!” Poate lumina se va revărsa asupra voastră în acest fel sau vă va străpunge dintr-o dată, ca o străfulgerare. Nu contează prea mult modul cum se va întâmpla, important este apariția ei, pătrunderea ei în viața voastră. Apostolul s-a rugat pentru cei cărora le scria ca și ei să ajungă să aibă lumina spirituală. Să ne rugăm ca și noi să avem parte de ea, și de asemenea, toți copiii Domnului.

2010-05-18T07:25:00.000+03:00

Dar aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari, şi vor face mari isprăvi. (Daniel 11: 32).

Cât de mult depindeți de conferințe și de învățătorii voștri pentru a vă ajuta să înaintați? Trebuie să mergeți la strângeri doar pentru că simțiți că v-ați epuizat rezervele și trebuie să căpătați altele noi? Sau ați fost eliberați de toate cârjele omenești și ați ajuns în locul independenței slăvite, pentru că Îl cunoașteți pe Dumnezeul vostru? Nu contează că vă afundați în mijlocul Saharei, voi Îl cunoașteți pe Dumnezeul vostru și puteți sta independenți de orice ajutor natural – acest lucru a ajuns parte din voi! Aceasta este cunoașterea care înseamnă putere. Aceasta este experiența care biruiește lumea. Acesta este lucrul care dărâmă toate celelalte sisteme, iar voi le biruiți în mod triumfător. Acesta a fost secretul bisericii apostolice. Împărații pot face ce vor, oamenii se pot dezlănțui, dar cunoașterea personală a Domnului avansează, iar Imperiul Roman se sfărâmă înaintea ei și nu ea înaintea Imperiului Roman. Este o cunoaștere independentă, personală a lui Dumnezeu, rezultată din nașterea lăuntrică, care dăinuie. Nu este doar un adevăr obiectiv, ci o putere subiectivă și, este o zi măreață când și cea mai mică părticică a adevărului pe care îl cunoaștem devine o experiență personală vie la capacitatea ei utilă. Aceasta și vrem: o cunoaștere de prima mână și nu un adevăr de mâna a doua.

Fie ca Dumnezeu să lucreze acest lucru în ființele noastre până devine parte din noi. Luați-o pe bucăți dacă vă place, dar cereți-I Domnului să lucreze această cunoaștere personală a Lui în voi și și ea să fie vie.

2010-05-07T11:09:00.003+03:00

Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu. (2 Crinteni 3:5).

Trecem prin vremuri de încercări și cercetare sub mâna lui Dumnezeu și este atât de ușor să ajungem într-o dispoziție care spune de fapt: ”Domnul nu ne vrea, nu are nevoie de noi!” Lăsăm totul baltă, nu ne mai pasă de nimic; cădem sub povara încercărilor noastre și ajungem nefolositori. Nu cred că Domnul Se apropie de o astfel de persoană pentru a o ridica. Ilie, descurajat, a plecat în pustie și într-o peșteră din munți; dar a trebuit să părăsească acel loc înainte ca Domnul să facă ceva cu el. ”Ce faci tu aici, Ilie?” (1 Împărați 19:9). Domnul nu Se apropie niciodată de un om disperat pentru a-l re-împuternici. ”Dumnezeu vă va ierta totul, mai puțin disperarea” (F. W. H. Myers, ”St. Paul”) - căci disperarea este pierderea credinței în Dumnezeu și Dumnezeu nu mai poate face nimic cu omul care și-a pierdut credința...

Foarte mult se pune accentul pe latura naturală a multor slujitori ai Domnului și de obicei cu rezultate tragice. Se vorbește foarte mult de Pavel. ”Ce om mare a fost Pavel din fire, ce inteligență a avut, ce educație, ce capacități extraordinare!” Aceste lucruri pot fi adevărate, dar întrebați-l pe Pavel cât l-au ajutat acestea într-o situație spirituală. El va striga: ”Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri? Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu” (2 Cor. 2:16; 3:5). Pavel a fost condus prin experiențe și a ajuns disperat, ca și Moise. El a spus: ”Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii.” (2 Corinteni 1:9).

2010-05-02T12:06:00.001+03:00

Focul va testa calitatea lucrării fiecărui om. (1 Corinteni 3:13).

Nu pun la îndoială faptul că Îl iubiți pe Domnul. Nu am dubii în privința aceasta. Dar repet, suntem implicați într-un sistem mare care este un lucru foarte complicat, iar mare parte din acest sistem nu este al Domnului. Este ceva ce omul a introdus. Omul s-a atins de lucrurile Domnului, a făcut lucrurile după mintea lui, de aceea s-au strecurat atâtea lucruri care nu sunt ale Domnului. Și când spunem acest lucru, nu ne gândim la creștinism în general, ne gândim la noi înșine. Acest lucru este adevărat în ce ne privește. Cu toții am intrat în așa zisul creștinism, și cu toții am luat ceva din acest creștinism, dar de foarte multe lucruri trebuie să ne debarasăm și să ne întoarcem la realitatea simplă fundamentală - prezența Domnului. Trebuie să cunoaștem prezența Domnului, că Domnul este cu noi în tot ce facem; că lucrurile pe care le facem nu au fost concepute de mintea noastră, nici de simțămintele noastre, nici de sufletul nostru, ci Domnul a conceput fiecare detaliu pe care l-am primit, asemenea cortului. Ca și Isus Cristos, trebuie să primim de la Dumnezeu fiecare detaliu.

Acest lucru trebuie să ne trimită pe genunchi – pentru împlinirea lucrării noastre. Poate ne prinde bine din când în când, să stăm de-o parte și să-L întrebăm pe Domnul despre tot ceea ce facem. ”Vine acest lucru din Dumnezeu sau este ceva din noi înșine? Felul în care facem aceste lucruri reprezintă gândul lui Dumnezeu sau gândirea noastră? Este Domnul în acest lucru sau noi ne-am strecurat acolo?” Observați, aceasta este o problemă decisivă. Nu vă înșelați în această privință! Tot ce vine din om va pieri. Mai devreme sau mai târziu va fi clătinat. Lucrarea fiecărui om va fi testată în foc, spune Cuvântul lui Dumnezeu.

2010-04-16T21:03:00.000+03:00

La Rm Valcea- 1 Mai… Penticostal

Posted on aprilie 14, 2010 by claudiunitisor

Pe data de 1 Mai 1010, Biserica Penticostala Sfanta Treime organizeaza serbarea a 20 de ani de la infiintarea Biesricii Penticostale in Rm. Valcea.

Evenimentul va avea loc la Biserica Sfanta Treime, str. Ionita Otetelesanu nr4, cu incepere de la ora 10.00

Sursa Valcea Evanghelica

2010-04-16T08:09:00.002+03:00

Eu sunt adevărata viță... (Ioan 15:1).

Adevărata viță este cea care-și împlinește unicul și sigurul scop al existenței sale. Așadar, Isus compară această imagine cu El și Biserica, și se vede foarte clar care este natura Domnului Isus. El întinde mâna tuturor oamenilor, acceptând toată omenirea. El invită TOATE popoarele în inima Sa. TOȚI oamenii sunt importanți pentru El, nu doar un singur neam. El a spus ucenicilor Săi: ”Duceți-vă și faceți ucenici din TOATE NEAMURILE” (Matei 28:19). Însăși natura Lui este de a face acest lucru. Exclusivitatea, micimea, îngustimea și ocuparea de Sine sunt lucruri străine de El... Dar este foarte bine să ne gândim la acest lucru în mod obiectiv. Fiecare dintre noi trebuie să cunoască personal acest lucru. Care este dovada că Cristos Se află în voi și în mine? Cum putem cunoaște că Cristos este în noi? Într-un singur mod – alții primesc Viața prin noi, noi ducem Viața lui Cristos și altora; când flămânzii și nevoiașii vin în contact cu noi, ei simt atingerea Vieții. Ei pot exprima acest lucru în moduri diferite, dar totul se rezumă la: ”Acel bărbat, acea femeie are ceva ce eu nu am și este un lucru de care și eu am nevoie. Există ceva în ei de care am nevoie cu adevărat”. Acest lucru ar trebui să fie adevărat cu privire la fiecare creștin, deoarece Cristos este în noi, dezvoltându-Se și slujind cu Viața Sa prin noi.

O, rugați-vă, dragi prieteni, în fiecare zi când vă treziți: ”Doamne, fă-mă astăzi un canal al Vieții Tale pentru cineva. Doamne, slujește cu Viața Ta cuiva, prin mine astăzi. Fie ca oriunde merg să duc Viața Ta.” Domnul nu are alt scop pentru voi și pentru mine. Noi putem încerca să facem multe lucruri, dar dacă aparținem Viței, nu vom face altceva decât să aducem roadă; și asta înseamnă a transmite Viață altora.

2010-04-11T04:15:00.002+03:00

Ca nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu... (Evrei 4:1)

Pentru cei care, asemenea scriitorilor Noului Testament, au o adevărată povară și simț al responsabilității pentru viața spirituală a copiiilor lui Dumnezeu, unul din lucrurile cele mai sfâșietoare este felul în care așa de mulți care au promis că vor merge cu Domnul până la capăt, au deviat și se întorc la tot felul de lucruri, la ceva mai puțin decât a vrut El pentru ei. Nu neapărat la păcat și în lume, ci la ceva care deși le aduce pentru o vreme multă plăcere, în cele din urmă se dovedește a fi o abatere care duce la blocarea creșterii spirituale; ei se găsesc într-un golf, o înfundătură, ocupați cu o alternativă la ”tot planul lui Dumnezeu”. ”Noua lor descoperire” sau ”lumină” sau ”călăuzire” așa cum îi spun, venită în urma domolirii unei tensiuni sau în urma unei soluții la o anumită problemă, sau în urma promisiunii făcute de a se descătușa, sau scăparea de sub presiune, atunci când prospețimea și farmecul lor s-au stins, s-au dovedit a fi ”ape înșelătoare”, care au produs roadele Ierihonului, care au căzut înainte de coacere...

Pericolul sau cursa va fi adaptată cu șiretenie și ingenios pentru fiecare ”pradă”. Ceea ce-i atrage pe unii nu are efect asupra altora. Cel mai spiritual va fi pus în fața lucrurilor care par a fi cele mai spirituale. Temperamentul nostru va fi pericolul nostru. Întotdeauna va trebui să fim călăuziți de principiu și nu de sentimente, de preferințe, de discuții sau de atracția firească. Paliative intelectuale, exaltări emoționale, activități plăcute, toate trebuie să fie suspectate sau provocate. Singura întrebare supremă este - Unde mă conduce acest lucru? Are de-a face în mod esențial și intrinsec cu planul suprem al lui Dumnezeu?

2010-04-08T21:31:00.000+03:00

Duminica din 25 aprilie 2010, la slujba de dimineata de la ora 10 - 12 va avea loc ordinarea fratelui Florin Mihetiu in slujba de diacon in biserica "Vestea Buna "

Va asteptam sa ne bucuram impreuna.

2010-04-06T22:18:00.000+03:00

In data de 17 si 18 aprilie 2010 la Biserica " Vestea Buna" va avea loc un timp de vestire a Evangheliei si de cantare. Sambata de la ora 18 - 20, iar duminica de la ora 10 - 12. In acest timp ne va sluji prin cintare Ovidiu Liteanu. Simbata seara din Cuvint ne va sluji Nelu Brie din Sibiu, iar duminica Dorel Crisan din Cluj. In cadru slujbei de duminica dimineata va avea loc si un botez in apa.

Va asteptam sa va bucurati impreuna cu noi.

Micul de jun pentru femei 10 aprilie 2010

2010-04-05T22:29:00.002+03:00

VA invitam impreuna cu noi la Micul dejun pentru femei, sambata, 10 aprilie, ora10, la Biserica Baptista Speranta, b-dul Nicolae balcescu, nr 31 (vis a vis de sala sportrilor).
Tema intilnirii: "Flori de piatra" invitat special: Helga Nurnberger. Taxa de participare 10 lei

Va asteptam cu drag.

2010-04-05T20:20:00.002+03:00

”În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. (Romani 6:5)

Vreau să vă amintesc că natura acestei plantări (în lb.engl. ”suntem plantați”) este întocmai cea cu care suntem familiari. ”Plantați împreună în moartea Sa”. Acesta este cuvântul apostolului: ”Căci dacă suntem împreună plantați continuu într-o moarte asemănătoare cu a Sa, vom avea o înviere asemănătoare cu a Sa”. Foarte adesea, vrăjmașul este instrumentul care ne plantează mult mai adânc în moartea lui Cristos. Atacurile lui, asalturile lui, acuzațiile lui, totul – da. Domnul nu este sursa răului, ci El o îngăduie. Adeseori inimile noastre strigă: ”De ce a îngăduit Domnul așa ceva în viețile noastre?” Acel lucru a însemnat o perioadă întunecată, grea. De ce a îngăduit-o Domnul? El ar fi putut să o prevină. Prin ea, noi am fost plantați în moartea Domnului Isus. Am fost aduși mai mult ca niciodată, la capătul puterilor noastre. Da, și de aceea, L-am cunoscut pe Domnul într-o măsură mult mai mare decât L-am fi cunoscut vreodată și am fost aduși în locul unde nu va fi atât de ușor pentru diavol să ne clatine data viitoare.

Aceasta este calea suverană a lui Dumnezeu de a lucra prin experiențe tot mai devastatoare. ”Plantați împreună continuu într-o moarte asemănătoare cu a Sa”. Ați fost plantați acolo inițial? Ați fost plantați în Cristos Cel răstignit? Sau sunteți doar agățați de ceva? Sunteți plantați? Iar când are loc o nouă plantare mai adâncă, amintiți-vă că rădăcinile sunt antrenate în jos, iar rezultatul va fi cu siguranță: răbdarea, statornicia, capacitatea de a rămâne în picioare; dar, o, acolo va exista o rodnicie mult mai măreață.

2010-04-03T19:51:00.000+03:00

INVIEREA DOMNULUI ISUS( matei 28:1-20)

Invierea Domnului Isus este mesajul central al Evangheliei.Despre toti oamenii se poate spune:s-a nascut,a trait,a murit.Despre Mantuitorul in schimb se spune:s-a nascut,a trait,a murit,a inviat,s-a inaltat!Astazi,cu emotie si adanc simtire,sa ne amintim ce reprezinta si transmite mesajul invierii.

MESAJUL INVIERII este:
1.Mesajul puterii ceresti-cutremur(provocat de cer);
                                  -inger din cer:-care a rasturnat piatra
                                                     -a izgonit paznicii
                                                     -a linistit femeile inspaimantate.
Dumnezeu cu ocazia invierii Domnului Isus,si-a aratat si demonstrat doar o mica parte din imensa Lui putere!

2.Mesajul risipirii indoielilor-v.17,Luca 24:21-25,Ioan 20:25-28
-invierea Domnului garanteaza,dovedeste cu putere ca El este Fiul lui Dumnezeu si ca lucrarea Lui a fost terminata(Romani 1:3,4)
-cum stim?Crezand Scripturile-Luca 24:25,''tot''(Ioan 20:9).

3.Mesajul adevarului crezut si probat-v 8-10;
-ucenicii L-au vazut inviat si glorificat;femeile care L-au iubit mult,L-au vazut primele;
-credinciosii''Il vad'' in duh si se bucura(1Petru 1:7-9).
   Realitatea invierii garanteaza faptul ca Domnul Isus este unil care-si tine Cuvantul pe deplin,in ciuda tuturor obstacolelor!

4.Mesajul dragostei si bucuriei-v 9:''Bucurati-va''-gandul invierii aduce bucurie,incredere,speranta!
-lumea este caracterizata de egoism,rautate,bucurie scurta;
-credinciosii au o altfel de bucurie
   Aceasta bucurie este una a duhului si poate fi permanenta!Pentru ucenici bucuria a fost atat de mare,incat nimeni nu le-a mai putut-o lua!

5.Mesajul urgentei(v 7)-marturiseste:''repede de spuneti'')
    Este trist ca astazi,doar de Paste credinciosii vestesc invierea Domnului;in restul 364 de zile,doar putini isi mai amintesc de ea,si mai putini o vestesc si marturisesc-Nu vrei ca tu sa fi dintre acei putini care te bucuri tot anul de ea si o marturisesti tuturor?

6.Mesajul reconcilieri(Marcu 16:7)-''si lui Petru
-invierea Domnului garanteaza primirea de catre Dumnezeu a oricarui om care vine la El prin Hristos-Romani 4:25.

    O provocare si o invitatie pentru toti cei care il cauta pe Isus ceil inviat:
a) O invitatie la curaj(v 5.10)
   ''Nu va temeti''

b) O invitatie la informare(v 6)
    ''Veniti si vedeti''

c) O invitatie la misiune(v 7,10)
   ''Duceti-va si spuneti''
    Secretul succesului:''Iata ca El merge inaintea voastra''

d) O invitatie la optimism(v 9)
    ''Bucurati-va''

   Pastor Silviu Petrean

2010-04-01T09:56:00.002+03:00

Noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Cristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora. (Romani 12:5).

Noi suntem parte a unui Trup. Multe din suferințele noastre nu sunt doar pentru noi înșine. Multe din suferințele copiiilor lui Dumnezeu nu au nimic a face cu greșelile sau nereușitele lor. Ei suferă pentru ceva, ei suferă de dragul Trupului, ei intră în luptă, în lupta pentru această mărturie extraordinară. Când Domnul are în vedere mărturia Vieții Lui, uneori este aproape nefiresc cum fără nici un motiv, fără nici o semnificație descoperim că suntem și noi implicați, iar experiența noastră nu este izolată. Tot felul de oameni de pretutindeni au același gen de experiență: un simțământ îngrozitor de apăsare, de frământare, de supărare, orice pentru a fi amăgiți. Da, se întâmplă pretutindeni și aceasta mărturisește că pe tărâmul spiritual, pe tărâmul Duhului există o unitate gingașă și sensibilă prețioasă în ochii Domnului și de care, și vrăjmașul este interesat.

Nu considerați suferințele voastre întotdeauna drept o neînțelegere dintre voi și Domnul. Aceasta este deformarea pe care adesea o dă vrăjmașul. Fiți deschiși înaintea Domnului pentru cercetare în orice lucru, dar nu vă gândiți că lucrurile care vi se întâmplă, care vă produc necaz și suferință se datorează eșecurilor sau greșelilor voastre. Voi sunteți implicați în ceva cu mult mai mare decât atât.

2010-03-25T19:48:00.000+02:00

Am fost orb, şi acum văd... (Ioan 9:25).

Dragi prieteni, voi și eu, fie individual, fie ca grup vom avansa până la finalul deplin al lui Dumnezeu în Cristos dacă vom avea viziunea spirituală a lui Isus Cristos. Viziunea este esențială pentru avansare. Mai este nevoie să vă explic ce este viziunea? Nu mă gândesc la ceva obiectiv care se poate vedea cu ochii aceștia. Este ceva ce s-a petrecut în lăuntrul vostru și ochii voștri spirituali, lăuntrici au fost deschiși. Puteți spune: ”Am VĂZUT și aceasta mi-a revoluționat viața. Acest lucru mi-a dat un nou început. M-a pus pe o cale nouă. Acest lucru a ajuns o putere în viața mea, care mă păstrează alergând în ciuda eului meu. Da, mulțumesc Doamne, așa stau lucrurile!”

Cunosc aspectul, factorul, responsabilității noastre, dar Dumnezeu să aibă milă de voi și de mine dacă totul rămâne pe seamaresponsabilității nostre și pe ce facem noi! - poate aceasta a fost și experiența voastră sau poate așa se traduce și experiența voastrăactuală – de multe ori eu aș fi renunțat la cursă. Aceasta este o mărturisire îngrozitoare! Da, în inima mea de multe ori am renunțat. A devenit atât de dificilă alergarea încât nu mai puteam înainta, așa că am renunțat. De aceea, nu stăruința mea îndârjită m-a împins să merg mai departe, ci ceea ce apostolii numesc ”puterea care lucrează în noi”. Ce este aceasta? Duhul Sfânt a pus o puterea în noi și acum vedem. Nu se poate să nu vedem! Nu se poate să ne întoarcem! Vederea poate fi atenuată și chiar eclipsată de zilele întunecate și de necaz. Știm ce a vrut să spună Pavel prin: ”Am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă.” (2 Cor. 1:8). Acela a fost un lucru îngrozitor pe care l-a spus cel mai mare apostol! Ce se întâmplase? A renunțat Pavel și a spus: ”Ei bine, nu mai pot înainta”? Nu, nici vorbă de așa ceva! ”Puterea care lucrează în noi” i-a dat un nou început mereu și mereu. Poate și Ilie s-a ascuns sub ienupăr și a spus: ”Ia-mi viața!”, dar Domnul nu a fost de acord. El l-a făcut pe Ilie părtaș planului Său veșnic, măreț, așa că el s-a sculat din nou și a înaintat.

2010-03-22T11:54:00.003+02:00

Tu dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Cristos Isus. (2 Timotei 2:1).

Nu contează cine sunteți voi, contează cine este Fiul. Veniți pe terenul Lui. Domnul nu Se va întâlni cu voi pe terenul vostru, fie că sunteți buni, fie că sunteți răi; El Se va întâlni cu voi pe terenul Omului Ceresc. Poate răspundeți: ”Sunt atât de slab!” Domnul nu Se va întâlni cu voi pe acel teren; El Se va întâlni cu voi pe terenul Fiului Său. La acest lucru S-a referit Duhul Sfânt când a vorbit prin Pavel: ”... întăreşte-te în harul care este în Cristos Isus” (2 Tim. 2:1). Dumnezeu ne aude exclamând: ”Doamne, dar sunt atât de slab!”; iar El nu dă nici o atenție mărturisirii noastre prin care spunem de fapt: ”Doamne vino Tu pe terenul slăbiciunii mele și ridică-mă!”. El spune: ”Părăsește acel teren și vino pe terenul Filui Meu și acolo vei găsi tărie.” ”Doamne, sunt atât de nechibzuit!” Domnul spune: ”Vei rămâne nechibzuit până ce vei ajunge pe terenul Fiului Meu, care a fost făcut pentru tine Înțelepciune.”

Acest lucru se aplică în toate privințele. Noi mergem înaintea Domnului stând pe terenul nostru și ne mirăm că Domnul nu ne ridică imediat de unde suntem și nu ne pune într-o stare mai bună. Nu, El nu va face niciodată acest lucru. Vom rămâne acolo în veci dacă aceea este atitudinea noastră. Cuvântul Domnului pentru noi este: ”Părăsește terenul tău și vino pe terenul Meu. Omul Ceresc are tot ceea ce ai tu nevoie; acum vino pe acest teren.” Nu contează ce ești sau ce nu ești. Acolo totul este pus la punct și îndreptat.

2010-03-20T20:14:00.001+02:00

Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. (1 Ioan 4:7).

Provocarea dragostei, a dragostei divine - ”Preaiubiților dacă...” atunci... ”Dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii.” Există o provocare extraordinară în această afirmație. Nădăjduiesc că putem afirma că dragostea divină, dragostea lui Dumnezeu este cheia tuturor lucrurilor din Geneza până în Apocalipsa. Dacă acest lucru este adevărat, așa cum am spus mai devreme, revelația divină este unirea vitală cu Dumnezeu în Cristos. Dacă de la început și până la sfârșit, totul ține de legătura noastră cu Dumnezeu, ca Tată, atunci în acest pasaj din scrisoarea lui Ioan, suntem aduși imediat față-n față cu testul legăturii noastre cu Dumnezeu. Testul acelei legături este rezolvat prin legătura dragostei. Imediat urmează de câteva ori cuvântul ”dacă” - ”Dacă zice cineva: "Eu iubesc pe Dumnezeu", şi urăşte pe fratele său, este un mincinos” (1 Ioan 4:20), el nu-L iubește pe Dumnezeu. Testul legăturii noastre cu Dumnezeu se rezumă la problema dragostei. Totul atârnă de ”dacă”.

Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt. Legătura cu Dumnezeu în Cristos este înfăptuită prin actul venirii Duhului Sfânt și primirea Lui. El ne-a fost dat și tot El aduce și relaționarea dintre noi. Rezultatul imediat și pecetea legăturii cu El este că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre. Acesta este testul legăturii. Temelia unirii noastre vitale și spirituale cu Dumnezeu este această dragoste divină din noi, iar Ioan ne va provoca în privința ei spunând: ”Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, (adică avem o unire vitală cu Dumnezeu) pentru că iubim pe fraţi.”(1 Ioan 4:20). Cuvântul lui Dumnezeu face din această dragoste testul pe baza căreia am primit Duhul.

2010-03-19T20:07:00.001+02:00

Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora ... (Isaia 53:11).

Domnul trebuie să aibă un instrument, un instrument ca Daniel, fie personal sau colectiv, care poartă mărturia luiDumnezeu. El trebuie să aibă un Neemia cu o durere în inimă din cauza poporului care a compromis mărturia. El trebuie să aibă un Ezra care nici măcar o clipă nu ar face compromis cu ceva contrar gândirii lui Dumnezeu. El trebuie să aibă un instrument ca Estera care nu mai ține seama de nimic, ci își asumă răspunderea și asaltează tronul pentru viața poporului ei, pentru eliberarea copiiilor lui Dumnezeu de sub amenințarea vrăjmașului. O! Ce rezultate au avut acele rugăciuni! Preaiubiților, povara Domnului trebuie să fie și pe inima noastră în același fel, dacă vrem să fim instrumente eficiente pentru Domnul în activitățile Sale de la sfârșitul zilelor. Trebuie să cunoaștem foarte adânc interesele lui Dumnezeu. Nu trebuie să ne dăm în lături de la nimic din ce este important pentru Domnul și interesele Sale. Veți fi surprinși de cum veți ajunge la capăt acordându-I Domnului o șansă.

Totul începe cu recunoaștrea nevoii și poverii acestor lucruri în inimile noastre. Când avem cu adevărat această povară dată de Duhului Sfânt, trăsăturile comune găsite în aceste instrumente din Vechiul Testamentse se vor găsi lăuntric și în noi; vom fi oameni predați UNUI SINGUR LUCRU – povara Domnului și dorința inimii Lui pentru mărturia Sa din copiii Săi.

2010-03-15T18:21:00.000+02:00

Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Cristos Isus. (Galateni 3:28)

Când suntem cu adevărat ”în Cristos”, pentru a folosi expresia lui Pavel, întotdeauna suntem priviți ca fiind una, deși poate suntem la mii de kilometri depărtare unii de ceilalți. Domnul Isus nu ne privește ca fiind din țara cutare sau cutare sau cutare. El Însuși este singura țară din acest univers, așadar, atunci când venim la Cristos, noi părăsim țara noastră, naționalitatea noastră... Evreii au fost exclusiviști și au spus: ”Noi suntem singurul popor și țara noastră este singura țară.” Isus a trecut granița și S-a atins de lumea de afară...

În Domnul Isus orice barieră pământească este dată la o parte. Nu există englez, elvețian, neamț, francez sau indian în Cristos. El are o singură naționalitate și aceea este naționalitatea cerească. El vorbește o singură limbă și aceea este limba cerească. El este țara cerească. Nu contează ce suntem aici, în El toți suntem un singur om. Toate distincțiile pământești ce țin de loc și de timp, în El dispar. Poate ne va trebui mult timp să călătorim în jurul lumii, deși oamenii cred că este minunat că putem călători sute sau mii de kilometri pe minut, iar a ajunge pe lună nu mai necesită mult timp! Dar, dragi prieteni, chiar în această clipă, în Cristos, noi ne atingem de frații noștri care se află la șase sau șapte mii de kilometrii depărtare. Aceasta este o minune ... Această Viață este Viața veșnică, ea este neatinsă de timp, ea nu cunoaște spațiul și totul este prezent atunci când Isus este prezent.

2010-03-14T20:43:00.001+02:00

Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înșine, ci în Dumnezeu care învie morții. (2 Cor. 1:9).

Știți că cei care nu sunt copiii Domnului nu cunosc faptul că ei sunt morți. Pentru ei moartea nu reprezintă marea realitate decât atunci când trupul lor moare. Dar în viața lor obișnuită când lucrurile merg pe făgașul lor, când au sănătate și se află în siguranță, moartea nu este o realitate pentru ei. Pentru copilul lui Dumnezeu acest lucru este ceva obișnuit. Imediat ce încredințăm această realitate în mâinile lui Dumnezeu, ne obișnuim cu realitatea că noi nu suntem de folos, că nu putem face față împrejurărilor și nici nu vom ajunge la sfârșit prin noi înșine. Viața și resursele noastre naturale nu sunt de nici un folos. Drumul vieții unui creștin adevărat, care se află în mâinile lui Dumnezeu este că el experimentează din ce în ce mai mult neputința. Nu este adevărat? Da, neputința, imposibilitatea tuturor lucrurilor! Nu vă gândiți că lucrurile nu merg bine când ajungeți să fiți conștienți de această neputință. Poate credeți că dacă nu aveți resurse pe tărâmul trăirii cu Dumnezeu, atunci vă aflați într-un stadiu de imaturitate spirituală. Dar voi sunteți morți! Voi cunoașteți realitatea morții, ea este o realitate pentru voi!

O, dar pe de cealaltă parte, învierea înlocuiește această realitate. Având această temelie, această bază, copilul lui Dumnezeu este adus în punctul unde va spune: ”Acela a fost Domnul! Acela este Domnul! Eu nu aș fi putut depăși situația, nu sunt în stare să explic nimic din ce s-a întâmplat, știu doar că Dumnezeu a făcut acest lucru!”, iar voi știți prea bine că învierea vine de la Dumnezeu. Poate ați parcurs calea îndelungată a multor lucruri spirituale și descoperiri, dar nu ați ajuns încă să înviați morții. Acesta este privilegiul lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu poate face așa ceva! Așadar, fiind în mâinile lui Dumnezeu, copilul Său este adus din ce în ce mai mult, tot mai mult, în punctul unde trebuie să spună: ”Doar Dumnezeu! Totul vine doar de la El!” și aceasta va fi mereu mărturia lui. Domnul a făcut cutare lucru, Domnul face și cutare lucru! Nu este aceasta istoria lui Israel în pustie? Vedeți cum mereu și mereu ei ajungeau la un impas, care li se părea o înfundătură... și nu mai vedeau nimic dincolo, dar apoi ieșeau de-acolo cu o cântare nouă – Domnul a lucrat! Aceasta este biruința asupra morții, aceasta este puterea Vieții de înviere!

2010-03-10T15:00:00.003+02:00

Pot totul în Cristos, care mă întărește. (Filipeni 4:13)

Unii oameni cred că spiritualitatea este ”ceva” mistic sau imaginar, o stare ruptă de realitate, un fel de stare sufletească. Ei bine, spiritualitatea cu siguranță nu este o stare sufletească. Vorbim de o stare cerească și pașnică ... care poate da roade cerești și pașnice. Dar spiritualitatea nu este o nebuloasă, pură imaginație sau un lucru abstract. Spiritualitatea este lucrul cel mai practic.

Când Dumnezeu cheamă la slujire divină bărbați și femei, în fața cerinței Lui ei sunt extrem de conștienți că nu au nici o capacitate, nici o resursă, nici o putere de a împlini acea slujire. Pentru ei lucrul respectiv este absolut imposibil de împlinit, iar încercarea de a face ceva este o absurditate și o nebunie absolută. În acele împrejurări ei recunosc că au un Cristos viu care deține toate resursele necesare de a răspunde cerinței lui Dumnezeu. Sunt conștienți că doar prin credința în Cristos pot împlini slujirea divină. Aceasta este spiritualitatea; ea este un lucru practic, extraordinar de practic. Problemele arată că ea este practică. Așa se fac lucrurile cerești.

2010-03-09T06:35:00.003+02:00

Am venit ca ele să aibă viață... (Ioan 10:10)
Dacă pe de o parte Viața veșnică lucrează la separarea vieții noastre naturale ca temelie pentru legătura noastră cu Dumnezeu, pe de cealaltă parte este absolut minunat ce realizează ea. ”Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri”. Domnul Se dovedește a fi viața noastră fizică și El împlinește mai mult decât am fi reușit noi vreodată, deoarece El ne-a făcut să înțelegem că suntem un nimic, chiar și cei mai buni dintre noi. Așa lucrează Viața. Viața forțează eliminarea unui sistem și îi face loc altuia.

Eu cred că aceasta a vrut El să spună prin: ”Eu am venit ca ele să aibă viață și s-o aibă din belșug” (Ioan 10:10). Noi ne-am gândi că pentru a avea așa ceva trebuie să avem belșug de exhuberanță. Întotdeauna cerem viață din belșug pentru a ne simți în culmea fericirii, debordanți și plini de energie. Domnul este extraordinar de practic. Viața din belșug înseamnă că având Viața, descoperim că trebuie să înaintăm și înaitând mereu, avem nevoie tot mai mult de această viață din belșug, căci numai Viața ne poate duce la plinătate. Și voia Lui este ca noi să avem Viață din belșug până la capăt, deoarece planul Său este un plan îmbelșugat. Viața este proporțională cu planul Său.

2010-03-08T18:08:00.002+02:00

8 Martie 2010
"Învăţătura pe care i-o dădea mamă-sa: Ce să-ţi spun, fiule? Ce să-ţi spun fiul trupului meu?" Prov 31:1
"Fiule ... nu lepăda învațătura mamei tale: ... ele te vor însoți în mersul tău" Prov 6:21
„Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.” Prov 31:29
"Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mâinile ei" Prov 14:1
"Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul." Prov 18:22
" O femeie cinstită este cununa bărbatului ei" Prov 12:4
"Inima bărbatului se încrede în ea și nu va duce lipsă de venituri" Prov 31
"Ea îi face bine și nu rău în toate zilele vieții sale"
"Ea este o corabie de negot, de departe își aduce pâinea"
"Ea se scoală când încă este noapte, și dă hrană casei sale"
.........
"Ea își încinge mijlocul cu putere și își oțelește brațele"
"Ea își întinde mâna către cel nenorocit, își întinde brațul către cel lipsit"
........
"Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii" Fapte 9:36
"Răsplatiți-o cu rodul muncii ei, si faptele ei s-o laude la porțile cetății"

Harul Domnului Isus Cristos și binecuvântarea Lui să fie peste voi, mamelor, soțiilor, surorilor si fiicelor!

2010-03-07T18:59:00.002+02:00

Ca nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. (Evrei 4:1)

Nu este nevoie de prea multă pricepere pentru a recunoaște că de-a lungul istoriei lucrării lui Dumnezeu, lovituara de maestru a marelui fățarnic a fost confuzia. Dumnezeu nu este Dumnezeul confuziei, ci al ordinii. Satan este dumnezeul confuziei. Pentru a obține ordine din haos Dumnezeu a spus: ”Să fie lumină”. Pentru a obține haos din ordine, Satan spune: ”Să fie confuzie”. El produce confuzie în rândul discuțiilor și al noțiunilor fundamentale. Pentru a face acest lucru, el trebuie – așa cum sugerează și cuvântul – să îmbine (sau să încerce să îmbine) elemente care sunt diferite din punct de vedere constituțional și care nu se potrivesc unele cu altele. Așadar există o contradicție și incompatibilitate constituțională. Doar când metoda lui de maestru izbucnește violent dăm dovadă de o răutate absolută. Lucrarea lui principală este de a înșela prin amestecătură.

Chiar atunci, suveranitatea, importanța și adăpostirea Duhului Sfânt în viața copilului lui Dumnezeu au o semnificație deplină. El este ”Duhul Adevărului”. Doar El știe unde se termină adevărul și unde începe falsitatea. Doar atunci când ”umblăm călăuziți de Duhul” vom cunoaște adevărul și vom fi eliberați de abateri. O umblare în Duhul necesită o ”inimă tăiată împrejur”, o inimă în care s-a făcut separarea între carne și duh, între Cristos și sine. Niciodată nu a existat vreo erezie care să nu fi avut suficient adevăr pentru a înșela oamenii foarte buni. De asemenea, nu a existat nimic complet din Dumnezeu de care Cel Rău să nu fi legat o aluzie, o insinuare, o interpretare, o sugestie și astfel să-l pună sub semnul întrebării și al pericolului. Așa a făcut el chiar și cu Domnul Isus. Așa a făcut și cu Pavel pe tot parcursul vieții lui... Un lucru bun poate ajunge propriul vrăjmaș, fie prin confuzie, fie prin înlocuirea lui cu un alt înțeles subtil.

2010-03-06T21:05:00.002+02:00

Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Cristos, pentru trupul Lui, care este Biserica. (Coloseni 1:24)

Pavel a cunoscut ceva din suferința de dragul Bisericii, din împlinirea a ceea ce lipsea suferințelor lui Cristos. Și noi trebuie să privim drept în față aceste lucruri! Lucrul de preț în ochii lui Dumnezeu este ca și noi să luăm parte la travaliul Său.

Din toată fantezia lucrării creștine, din tot entuziasmul, din tot interesul pentru activitatea creștină organizată nu rămâne decât o vrajă. Nu are nici o importanță ceea ce suntem înaintea oamenilor, ci ceea ce suntem înaintea lui Dumnezeu, în locul tainic, având inima ocupată de mărturia Domnului. Aveți vreo povară, vreo durere sufletească? Suferă mărturia Domnului pe pământ în mijlocul celor care cheamă Numele Său? Este aceasta o durere sufletească pentru voi? Nu vom ajunge nicăieri până când nu vom simți și noi travaliul Său! Slujirea, la valoarea ei adevărată, de durată, veșnică, va depinde de măsura în care am participat la acest travaliu. Aceasta este o zi de travaliu: fie că este vorba de un travaliu pentru cei nemântuiți sau pentru copiii Domnului, fiecare activitate spirituală adevărată se naște prin travaliu. Iar cei care au fost cel mai mult folosiți de Dumnezeu în orice vreme au fost bărbați și femei care au purtat acest travaliu în sufletul lor, în viața lor tainică cu Dumnezeu. Purtați și voi acest travaliu? Poate spuneți: nu! Atunci, cereți Domnului să vă facă decunoscut interesele Sale, stăruiți înaintea lui Dumnezeu pentru a pune pe inima voastră povara pentru vremea în care trăiți.

2010-03-03T10:13:00.002+02:00

Ce este născut din carne, este carne … (Ioan 3:6).

Este posibil ca un om să aibă o gândire analitică, așa încât el să se convingă singur de toate lucrurile, să deducă orice lucru și să supună orice subiect microscopului gândirii sale, raționamentului său și să înțeleagă totul în felul acela – altfel nu va accepta nimic. Prin urmare, el ajunge foarte analitic, foarte cercetător în gândirea sa și până nu are răspunsul cel mai bun la toate întrebările lui, cu toate detaliile posibile, nu-l va accepta. Acel om va progresa foarte puțin. La fel se întâmplă și cu cel care crede că primind un val uriaș de emoție religioasă va putea astfel pătrunde în lucrurile lui Dumnezeu. Aceasta este una din marile capcane ale diavolului din ziua de azi. Emoția religioasă nu este criteriul, nu este tărâmul adevăratei cunoașteri spirituale.

Cunoașterea Domnului, chiar și cea mai infimă, chiar și o trăsătură a ei, depinde de trezirea duhului nostru și de iluminarea Duhului Sfânt. Progresul în lucrurile lui Dumnezeu înseamnă pur și simplu creșterea omului nostru lăuntric și nu recunoașterea capacității noastre intelectuale de a înțelege adevărul. Poate că din cauza asocierii și familiarității noastre cu adevărul, avem o capacitate crescândă, putem înțelege ideile, adevărul și învățătura. Acea capacitate se poate lărgi mereu și mereu și apoi nu prea mai există alte lucruri pe care să nu le fi înțeles; și totuși în acest caz, există o măsură foarte mică a adevăratei spiritualități... Copilul lui Dumnezeu are duhul înnoit și în viața lui unitatea și părtășia cu Dumnezeu sunt primordiale, acestea nu se găsesc în natura omului, ele aparțin doar duhului înnoit.

2010-03-01T18:58:00.002+02:00

Ungerea, pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi ...(1Ioan 2:27)

Când vor ajunge copiii Domnului, care știu slova Scripturilor așa de bine, să-și dea seama și să recunoască că dacă într-adevăr au fost răstigniți împreună cu Cristos, dacă au murit în moartea Sa, dacă au înviat împreună cu El și dacă au primit Duhul, au Lumina în lăuntrul lor? ”Cât despre voi, ungerea, pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; căci ungerea Lui vă învaţă toate lucrurile”. (1 Ioan 2:27). Când vor ajunge creștinii, credincioșii să-și dea seama de acest lucru? De ce trebuie creștinii, care cunosc slova Scripturilor să alearge încolo și încoace după sfaturi cu privire la lucruri care le afectează vital cunoașterea lor spirituală? Nu vreau să spun că greșiți dacă primiți un sfat sau dacă cunoașteți părerea sau simțământul altor copii ai lui Dumnezeu față de o experiență. Autoritatea finală și arbitrul în toate problemele este Duhul lui Dumnezeu, Duhul ungerii.

Putem primi ajutor unii de la alții, dar nădăjduiesc că nu vă veți zidi poziția pe ceea ce vă spun eu acum, nu veți face lucrul acesta pentru că eu vi-l spun. Nu faceți așa ceva. Nu vreau să faceți așa ceva. Nu vă cer să faceți așa ceva. Ceea ce vă spun este: ascultați, luați aminte, apoi mergeți la autoritatea voastră finală Care se află în voi dacă sunteți copiii lui Dumnezeu, și cereți-I să vă confirme adevărul sau să vă arate ce nu este adevărat. Acesta este dreptul vostru, dreptul vostru de naștere, dreptul de naștere al oricărui copil al lui Dumnezeu: de a vă afla în lumina Duhului care locuiește în voi, Duhul lui Dumnezeu.

2010-02-28T21:48:00.002+02:00

”Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: "Ava", adică: "Tată!" (Galateni 4:6)

”Eu sunt Alfa”. Chiar prima silabă a cunoașterii lui Dumnezeu este cunoașterea lui Isus Cristos. Ea începe cu A; acesta este primul sunet al nou-născutului. ”Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: "Ava", adică: "Tată!" (Gal.4:6). Prima silabă a vieții creștine începe cu ”A” - ”Tată”. Nu Îl putem cunoaște pe Tatăl până ce nu Îl cunoaștem pe Isus Cristos: El este Cel care ni L-a arătat pe Tatăl. Începutul oricărei cunoașteri a lui Dumnezeu ca Tată, ajunge la noi prin Isus Cristos. Ceea ce a spus în rugăciune era întru totul adevărat: ”Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor” (Ioan 17:6) – iar acel nume era al ”Tatălui”. Vreți să-L cunoașteți pe Dumnezeu? Vreți să-L cunoașteți ca și Tată? Vreți să știți ce are să vă spună, ce vrea să vă descopere? Vreți să cunoașteți toată bogăția vastă a lui Dumnezeu sau ceva din ea? Dumnezeu vrea să vi-o descopere și vouă! Îl puteți cunoaște doar în Isus Cristos, puteți cunoaște tot ce ține de El prin Cel care este începutul și sfârșitul, Alfa și Omega. Nu există cunoaștere fără cuvinte alcătuite din litere (poate doar pentru prietenii noștri chinezi!), și toate literele se află între acestea două. Nu există cunoaștere care să fie cu adevărat cunoaștere, cunoaștere care să fie viață veșnică, decât în Isus Cristos. ”Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu.”(Ioan 17:3). Nu există cunoaștere în afara lui Isus Cristos.

Și nu există comunicare cu Dumnezeu decât prin intermediul lui Isus Cristos. Puneți-L deoparte pe Isus Cristos și Dumnezeu va tăcea – nu va avea nimic de spus. Dacă refuzați să-I acordați Fiului Său locul care I Se cuvine, Dumnezeu este pur și simplu mut; El nu vă va comunica nimic. Cu cât Îl cinstiți mai mult pe Fiul, cu atât mai mult Tatăl vi se va arăta și va sta de vorbă cu voi.

2010-02-27T15:42:00.002+02:00

Dumnezeu versus stiinta
Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…

Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.

Esti crestin, nu-i asa, fiule?

Da, dle, spune studentul

Deci crezi in Dumnezeu?

Cu siguranta

Dumnezeu e bun?

Desigur, Dumnezeu e bun.

E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

Da

Tu esti bun sau rau?

Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

Da, dle. As incerca.

Deci esti bun.

N-as spune asta.

Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze. Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

Pai…, da, spune studentul

Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare “Nu”

De unde vine Satana?

Studentul ezita. De la Dumnezeu.

Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?

Da, dle.
Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

Da

Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e
rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

Da

Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se
altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.

Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?

Nu, dle. Nu L-am vazut.

Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?

Nu, dle, nu l-am auzit.

L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?

Nu, dle, ma tem ca nu.

Si totusi crezi in el?

Da.

Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

Dle profesor, exista caldura?

Da

Si exista frig?

Da, fiule, exista si frig.

Nu, dle, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.

Studentul incepe sa explice.

'Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de 458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau
transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau materie sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie
absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic,
iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

Dle profesor vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?

Poti explica in ce fel?

Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste
electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e
opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? (Clasa izbucneste in ras.) E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul,
dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….

Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?

Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste
manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din
inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat.

Daca ai citit pana aici si zambesti cand ai terminat, trimite asta prietenilor si familiei, cu titlul “Dumnezeu vs. stiinta”
PS: Studentul era Albert Einstein.
Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. stiinta in 1921….

2010-02-27T09:28:00.002+02:00

Când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile, şi altul te va încinge, şi te va duce unde nu vei voi. Ioan 21:18

”Ochii care sunt ca para focului” sunt în căutarea realității. Ei răzbat prin multe lucruri. În primul rând ei răzbat prin religia sau ”creștinismul” tradițional și formal. Întrebarea lor este – este religia voastră o chestiune de atașare sau de aderare la un sistem, la o tradiție istorică, la o moștenire familială; și așa mai departe? Sau este o naștere – o naștere în voi, este ceva ce vi s-a întâmplat, chiar în viața voastră, chiar în ființa voastră? În al doilea rând – și mă concentrez asupra acestui lucru acum – ei răzbat prin temperament și dispoziție. Ei cercetează pentru a cunoaște dacă motivul pentru care sunteți unde sunteți, vă ocupați de ce vă ocupați, sunteți legați de ceea ce sunteți legați și sunteți atât de dispuși cât sunteți, are de-a face cu temperamentul vostru care înclină în acea direcție. Gusturile și constituția voastră sunt fie artistice, fie mistice și în funcție de ele, alegeți sau faceți religia după felul vostru de a fi. Dacă temperamentul vostru este melancolic sunteți atrași de ce este abstract, profund, serios, intens, introspectiv, meditativ; acestea găsesc un răspuns natural în voi. Atunci Îl faceți pe Dumnezeu, creștinismul, pe Cristos, Biblia după felul vostru de a fi.

Sau poate aveți un temperament practic. Pentru voi, singura valoare a fiecărui lucru este doar valoarea ”practică”. Voi nu aveți răbdare cu acești oameni meditativi. Sunteți iritați de ”Marii”, căci preocuparea voastră sunt ”prea multele vase”. Pentru voi, felul în care ajungeți la sfârșitul lucrului are mai puțină valoare decât sfârșitul lucrului. Nu vă chinuiți prea mult cu imaginația ci veți acorda toată valoarea lucrurilor terminate – de fapt, cât de mult se vede în fiecare zi. Dumnezeul vostru și creștinismul vostru sunt în întregime sau aproape în întregime de domeniul practicului, după felul vostru de a fi. Așa am putea continua și cu celelalte temperamente. Dar nu ne va ajuta la nimic, căci Cristos nu Se află în niciunul din ele; El este diferit. Acesta este sufletul omenesc; dar natura esențială a lui Cristos și creștinismul adevărat se trag din Duhul Divin – sunt cerești! Dacă nașterea din nou înseamnă ceva, iată ce înseamnă: o altă natură și dispoziție se naște în credincios așa încât el sau ea ”se va duce unde (natural) nu va voi”.

2010-02-26T10:24:00.001+02:00

”Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară." (Matei 11:30).

Dragi prieteni, dacă orice adevăr are rezultatul de a vă face să priviți înăuntrul vostru, să fiți introspectivi sau ocupați cu voi înșivă în lucrurile spirituale, acel adevăr a fost înțeles greșit. Vă puteți asuma cea mai spirituală poziție, dar sunteți absolut greșiți în înțelegerea voastră. Această lucrare măreață pe care a făcut-o Cristos la Crucea Sa nu a intenționat niciodată să facă pe cineva să se simtă mizerabil. Desigur, acest lucru nici nu mai trebuie spus și totuși, foarte mulți sunt aceia care se simt mizerabil după ce au crezut în Domnul, se simt mizerabil în privința păcatului din viața lor; și mă tem că numărul lor este în creștere. Păstrați întotdeauna o linie distinctă și largă între revelația deplină, adevărul adânc (oricum l-ați numi – toată înaintarea până la creșterea deplină) și toată problema introspecției.

Unii oameni par a crede că pentru a deveni mai spirituali trebuie să ajungem mai sârguincioși, mai legați și ocupați de tot ce înseamnă viață spirituală și cu adevărat ei sunt cei mai nesuferiți oameni căci bucuria nu mai există în viețile lor. Sunt sigur că nici un lucru nu va ajunge la voi, oricât de profund ar fi, oricât de măreț, oricât de extraordinar, prin revelația Duhului Sfânt, care să vă facă să vă simțiți mizerabili. Revelația lui Isus Cristos prin Duhul Sfânt – și nu există altă revelație – niciodată nu va face o inimă să se simtă mizerabil. Este ceva greșit când un creștin se simte mizerabil în privința problemelor spirituale. Aceasta se datorează fie unui eșec de a înțelege realitatea absolută, măreață: că biruința este a lui Dumnezeu și că El a câștigat-o în Cristos deplin și în mod definitiv, iar noi nu suntem deloc chemați să luăm parte la această luptă; fie adevărul pe care l-am primit ulterior a fost înțeles greșit și a ajuns o povară greu de purtat. Domnul Isus a spus: ”Jugul Meu este ușor și sarcina Mea este plăcută” (Mat. 11:30).

2010-02-18T22:53:00.002+02:00

Să ne uităm țintă la Isus... (Evrei 12:2)

Există o amprentă clară a lui Pavel asupra acestei scrisori către Evrei - ”Privind țință la Isus”. De fapt, oricine ar fi scris această scrisoare, ea rămâne umbrită de Pavel. Înfluența lui este pretutindeni. Și cu siguranță el a fost chemat să privească țintă la Isus. Aceasta este o lecție vitală și pentru noi. Trebuie să învățăm această lecție mereu și mereu în viața creștină. Dacă ne ațintim privirea spre orice altceva în afară de Domnul Isus se va alege praful de noi. Aveți tot respectul pentru sfinții Domnului. Nu vreau să spun că trebuie să urmăriți cu suspiciune pe orice slujitor al Domnului și să spuneți în permanență: ”Ei bine, știți, nici el nu e desăvârșit”. Dați cinstea cui merită cinstea, dar nu vă zidiți niciodată credința pe un om, oricât de bun ar fi el.

În ce ne privește – cred că suntem ispitiți să privim la noi înșine mai mult ca la orice! Acesta este unul din exercițiile existente în viața noatră creștină. În mod continuu trebuie să ne luăm ochii de la noi și de la tot ce ține de noi. Nimic altceva nu este mai descurajator ca eul nostru și nimic nu este mai amăgitor ca el. Judecățile noastre sunt greșite în întregime, la fel și gândurile și ideile noastre. Ele nu sunt gândurile lui Dumnezeu. Trebuie să ne luăm ochii de la noi înșine, dar nu ca să privim în spațiu, în gol. ”Priviți țintă la Isus”și știți cum se termină acea propoziție ”La Isus, autorul și desăvârșitorul credinței noastre”. Ați început voi acest lucru? Sunteți creștini pentru că voi v-ați hotărât să fiți creștini? Dacă este așa, Domnul să aibă milă de voi! Nu, El a început acest lucru. Nu sunteți fericiți că puteți spune: ”Domnul m-a găsit! Domnul a pus mâna pe mine!”? Ce a spus El este foarte adevărat: ”Nu voi m-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi”(Ioan 15:16). El a fost autorul credinței voastre și se spune că El este desăvârșitorul – adică El o va termina.

2010-02-15T21:25:00.002+02:00

Eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd. (Ioan 9:25)

Care este începutul vieții creștine? Vederea. Trebuie să existe vedere. Chiar logica lucrurilor pretinde existența vederii; din acest motiv, toată viața creștină trebuie să fie o mișcare progresivă care să urmeze un anumit traseu până la sfârșit. Acel traseu și acel sfârșit este Cristos. Aceasta a fost problema în cazul orbului din Ioan 9. Vă amintiți că după ce l-au dat afară, Isus l-a găsit și i-a spus: ”Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” iar omul a răspuns: ”Și cine este, Doamne, ca să cred în El?” Isus i-a spus: ” L-ai și văzut, și cel care vorbește cu tine, Acela este”. Iar el I-a spus: "Cred, Doamne" şi I s-a închinat. Problema vederii spirituale constă în recunoașterea Domnului Isus de la început până la sfârșit.

Am putea spune că mântuirea noastră a fost o problemă de a ne vedea pe noi înșine păcătoși. Dar dacă mântuirea s-ar fi oprit acolo, am fi avut parte de o priveliște foarte săracă. Nu, totul se rezumă la a-L vedea pe Isus: și când Îl vezi cu adevărat pe Isus, ce se întâmplă? Ce i s-a întâmplat lui Saul din Tars? Ei bine, multe lucruri i s-au întâmplat și lucruri mărețe care nimic altceva nu le-ar fi săvârșit în viața lui. Nu ai fi putut începe vreodată o discuție cu Saul din Tars legată de creștinism; nu l-ai fi speriat ca să se alăture creștinismului; nu l-ai fi motivat sau emoționat pentru a deveni creștin. A scoate acel om din iudaism necesita ceva mai mult decât se găsea pe acest pământ. Dar el L-a văzut pe Isus din Nazaret și toate s-au rezolvat. El a ieșit afară din iudaism și a fost un om eliberat pentru că L-a văzut pe Isus!

2010-02-06T20:19:00.000+02:00

Dar cea mai mare dintre ele este dragostea. (1 Corinteni 13:13)

Capitolul 13 este marele capitol al dragostei și este pus alături de toate ”darurile”. Dragostea este adevărata spiritualitate care este spiritualitate. Dragostea este cel mai greu și cel mai mare dintre toate darurile. ”Voi nu sunteţi la strâmtoare în noi; dar inima voastră s-a strâns pentru noi.” (2 Corinteni 6:12). Adică sunteți atât de înguști, atât de limitați ca și un gard închis, zăvorât, strâns! ”Nouă ni s-a lărgit inima, voi nu sunteţi la strâmtoare în noi”.

Măsura vieții noastre spirituale nu este mai mare decât inima noastră; cunoștința minții noastre nu este măsura spiritualității. Calea descătușării, a eliberării, a creșterii, a bogăției este calea inimii. Spiritualitatea nu înseamnă acord mintal cu privire la lucrurile afirmate de Cuvânt, ci topirea unei inimi în fața alteia – în fața tuturor sfinților. Diavolul a încuiat un număr din copiii Domnului ca într-o cameră căptușită cu propriile limitări; le-a înghețat dragostea prin ceva ce s-a interpus între ei și alți copii ai lui Dumnezeu. Calea de ieșire este creșterea dragostei; atâta vreme cât rămânem acolo suntem închiși... Spiritualitatea adevărată este dragostea lui Dumnezeu revărsată în inimă și toate lucrurile spirituale au la bază dragostea, din ea răsare totul. Nici puterea, nici cunoașterea, nici darurile diferite nu sunt primordiale, ci dragostea. Aceasta ne îmbogățește în Dumnezeu.

2010-02-03T23:07:00.003+02:00

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Cristos. (Efeseni 1:3)

Spiritualitatea lui Cristos nu consta din faptul că El era rupt de tot ce ținea de viața practică de zi cu zi. Ci spiritualitatea Lui consta din faptul că El avea forțe și resurse cerești cu ajutorul cărora putea efectua lucrurile pământești de zi cu zi. Spiritualitate înseamnă că puteți spăla uși, haine, podele sau oricare din acește lucruri obișnuite casnice. Oamenii par să creadă că lucrarea spirituală și lucrarea de zi cu zi - ca de exemplu menajul – sunt două lucruri diferite. Ei vorbesc despre lucrarea spirituală ca fiind ceva și despre cea de zi cu zi ca fiind altceva. Puteți avea resurse cerești pentru a face ce este necesar zi de zi, iar efectuarea lor poate rămâne drept mărturie.

Majoritatea oamenilor nu au prilejul să-și extragă resursele cerești pentru lucrare. Mai mereu lucrarea lor trebuie făcută zilnic, în mod regulat și foarte adesea nu se simt în stare s-o efectueze. Ei se gândesc că dacă ar avea vreo slujbă spirituală de împlinit – dacă ar trebui să ajungă la o strângere sau să vorbească unor suflete despre chestiuni spirituale – atunci ar putea cere Domnului ajutor, iar El i-ar ajuta. Dar pentru corvoada de zi cu zi și munca lor obișnuită, prea adesea, un asemenea gând este complet absent. Exact de aceleași resurse avem nevoie atât pentru lucrarea obișnuită cât și pentru cea spirituală. Ambele se fac având o temelie spirituală, prin urmare, oricare ar fi lucrarea, ea trebuie să rămână drept mărturie. Pentru a ajunge la finalul unei zile de lucru obișnuită, adesea este nevoie de ceva mai mult decât resursele omenești obișnuite. Spiritualitatea constă în efectuarea lucrurilor după cum le dictează cerul. Să avem grijă cum demarcăm lucrurile ca nu cumva să facem deosebire între ceea ce este spiritual și ”restul lucrurilor”.

2010-02-02T22:36:00.002+02:00

În adevăr, legea Duhului de viaţă în Cristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.

Romani 8:2

Să vorbim despre legile naturale. Ce sunt legile naturale? Să privim la legea alimentației. Ținând cont că această lege este respectată, prețuită și că la timpul potrivit trupul primește ceea ce are nevoie, nici mai mult, nici mai puțin; legea este păstrată și în mod spontan rezultă creștere, dezvoltare, exprimare în diferite moduri. Acesta este rezultatul spontan al unei legi naturale. Nu stăm să ne gândim la ea, nu ne uităm la ea și nici nu ne îngrijorăm cu privire la ea. Tot ce facem noi este să ne hrănim, restul lăsăm pe seama legii. Dacă violăm această lege, știți ce urmează, dar acționând corect în privința ei nu vom fi amenințați de legea alimentației întreaga zi; pur și simplu ne respectăm mesele și ne continuăm lucrul. Rezultatul este că putem lucra, mergem înainte și suntem hrăniți.

Așa este și legea Duhului de viață în Cristos. Ea este legea vieții și funcționează într-un mod practic atunci când este respectată și prețuită. Ea lucrează în mod spontan în anumite direcții. Rezultatele ei sunt foarte evidente. Legea Duhului de viață în Cristos este legea prin care ajungem conștienți. Acesta este modul cel mai simplu de a exprima lucrurile. Domnul Isus știa că la un moment dat El nu putea acționa, nu putea vorbi; El nu simțise atingerea Duhului în acel moment; altfel spus, nu curgea Viața, în Duhul Său nu existase mișcarea Vieții, legea nu intrase în vigoare. Dar când Tatăl, care știa ce trebuia El să spună sau cum să acționeze a văzut că sosise timpul, El nu s-a aplecat să-I vorbească la ureche sau cu glas tare spunându-I: ”A venit momentul! Spune asta! Fă asta!” El pur și simplu L-a înviorat lăuntric. În acest fel, legea Duhului de viață a intrat în vigoare iar El cunoștea după înviorarea lăuntrică care era gândul lui Dumnezeu. Aceasta a vrut să spună Pavel câns a zis: ”Gândirea Duhului este viață”.

2010-01-26T19:39:00.000+02:00

”Noi însă avem gândul lui Hristos.”(1 Corinteni 2:16)

Gândirea noastră firească este un mare obstacol în cursa în care alergăm, ea ocupându-se tot timpul de deficiențele, de raționamentele, de interese personale și de modul propriu de a lucra. Când corintenii au fost aduși la biserică ei au lăsat în urma lor păcatele evidente, dar au dus cu ei pe tărâmul cel nou, modul de gândire și rațiune vechi și firesc al lumii care nu era al Duhului lui Dumnezeu. Dar apostolul i-a mustrat: ”Noi însă avem gândul lui Hristos.”(1 Corinteni 2:16) insistând ca ei să permită plantarea Crucii între gândirea firească și cea spirituală. Vom ajunge la plinătatea lui Cristos atunci când vom lăsa în urma noastră gândirea omului firesc și vom progresa din ce în ce mai mult spre gândirea lui Cristos. Cu privire la fiecare lucru: fiecare judecată, fiecare concluzie, fiecare analiză, fiecare estimare trebuie să-L întrebăm pe Domnul: ”Este acesta gândul Tău, Doamne sau este al meu?” Uneori ne simțim foarte siguri când avem o anumită atitudine sau când ajungem la o anumită concluzie, simțim că deținem toate dovezile pentru a acționa corect și drept urmare suntem convinși că facem binele, dar cu toate acestea, nu ne aflăm pe calea cea bună.

Cel care a scris scrisoarea către corinteni, cunoștea dintr-o experiență adâncă și amară că așa stăteau lucrurile. El a spus: ”Şi eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret” (Fapte 26:9). Nu exista alt om ca Pavel din Tars care să aibă convingeri atât de puternice cu privire la corectitudinea căii pe care umbla. Marea revoluție care a avut loc în el când a venit la Cristos a fost că avea să spună: ”Am fost cu totul greșit în modul meu de gândire fundamentală”. După acea mărturisire, el a avansat foarte mult în cursă deoarece el era întotdeauna gata să-și subordoneze gândirea autorității Domnului său răstignit. Aceasta este calea progresului spiritual. Nu vom ajunge prea departe dacă ținem la ideile și concluziile noastre, chiar dacă alții ne susțin, trebuie să învățăm să biruim gândirea noastră firească prin supunere față de gândul lui Cristos. Acesta este lucrul cel mai important dacă suntem interesați de progresul spiritual. Iar progresul spiritual este creșterea lui Cristos în noi – și nimic altceva.

2010-01-01T10:16:00.000+02:00

LA MULTI ANI 2010!
Filipeni:

4:4 Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăş zic: Bucuraţi-vă!
4:5 Blîndeţa voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape.
4:6 Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţămiri.
4:7 Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gîndurile în Hristos Isus.
4:8 Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.
4:9 Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit dela mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Dumnezeu sa va insoteasca in acest an care abia a inceput.

Un brad impodobit

2009-12-27T17:43:00.003+02:00

Iarta
Iubeste
Zambeste
Exprima-te
Relaxeaza-te
Ajuta un batran
Accepta un compliment
Asculta-ti prietenii
Reia un proiect abandonat
Fii plin de umor si de autoironie
Fii intelegator cu tine si cu altii
Iubeste natura si animalele
Uita-te la albumul cu fotografii
Picteaza un tablou.asculta tacerea
Aminteste-ti intotdeauna ca nu esti singur
Spune-le celor dragi cat de mult ii iubesti
Imagineaza-ti ca azi nu ai nici o grija
Nu lasa profanul sa te invadeze, iubeste sacrul

Joaca-te cu un copil.citeste o carte buna
Alege-ti o stea de pe cer.fii copil inca o data
Suna-ti prietenii cu care n-ai vorbit de mult
Da-ti voie sa mai si gresesti.lasa-i pe altii sa te ajute
Renunta la ce nu-ti place.indeplineste-ti promisiunile
Inchide ochii si imagineaza-ti ca esti pe o plaja tropicala
Priveste atent o floare.cumpara-ti ceva ce iti doresti de mult
Spera ca ceea ce iti doresti se va indeplini.ajuta-i pe altii
Nu uita pasiunea
Respira profund
Fa-ti un cadou
Iubeste

2009-12-24T09:39:00.002+02:00

Necesitatea intruparii

A fost doua lucruri majore care au necesitat intruparea. Caderea si pacatosenia omului. Prin faptul ca Dumnezeu este creatorul omului si ca Domnul a facut cu el un legamnt, El este dator fata de om sa faca ceva pentru om sa-l ajute.

Omul a pacatuit si a ajuns sub pedeapsa mortii (Gen. 2:16-17) . Acum toti cei nascuti din rasa lui Adam sunt nascuti cu o natura pacatoasa si au nevoie de rascumparare din pacat si moarte. Nimeni nu-si poate rascumpara fratele , nici sa-I dea lui Dumnezeu pretul rascumpararii. Rascumpararea lor este asa de scumpa ca nu se va face niciodata(Ps. 49:7-8). Omul nu a putut sa indeplineasca condit care se cerea de catre Dumnezeu pentru rascumparea lui din pacat. Cel care putea s-o faca era Domnul Isus Hristos. Domnul Isus a trebuit sa devina om pentru al pune pe om in relatie cu Dumnezeu. Astfel Isus Hristos a venit in aceasta lume prin Maria.

Concluzii

1. Omul a pacatuit si de aceea a trebuit sa moara.

2. Nici un om din rasa umana na putut corespunde, inaitea lui Dumnezeu pentru rascumparea omului, caci toti ereau sub pacat.

3. Numai Dumnezeu putea sa indeplineasca rascumpararea , dar numai ca om, de aceea a trebuit sa vina in aceasta lume ca om, avand o natura umana si una divina.

Faca Domnul ca noi, oamenii sa intelegem tot mai mult de ce a venit Isus in acesta lume. Si in urma intelegerii sa putem beneficia de mantuirea lui Dumnezeu prin Isus Hristos.

De aceasta sarbatoare noi sa-L laudam tot mai mult pe Isus Hristos, prin cantarile noastre. Dumnezeu sa fie slavit pentru toate.

Pastor Judetean Ghita Ganea

2009-12-17T19:25:00.000+02:00

Isus s-a nascut cu un cer luminos
Si-o stea de sus lumina frumos
Lumina de sus s-antrupat pentru noi
Ca noi pamantenii sa nu mai fim goi

Isus s-a nascut la Betleem
Ca toti cei din lume sa vedem
Ca El e Mesia ce fosta promis
S-aduca salvare pentru cei ce-s inchisi

Isus s-a nascut intr-un grajd
Si nu intr-un mare palat
El singur s-a facut sarac
Ca tu sa fii un mare bogat

Ordinare diaconi la Biserica "Vestea Bună"

2009-12-06T18:16:00.002+02:00

Serviciul divin din dimineaţa zilei de duminică 13 decembrie 2009, va fi dedicat ordinarii in slujba de diacon a fratelui Miheţiu Florin.

Pentru aceasta Scriptura ne vorbeste in Faptele Apostolilor 6 si spune:

6:2 Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor, şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvîntul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.

6:3 Deaceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfînt şi înţelepciune, pe cari îi vom pune la slujba aceasta.

6:4 Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvîntului.”

6:5 Vorbirea aceasta a plăcut întregei adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfînt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.

6:6 I-au adus înaintea apostolilor, cari, după ce s-au rugat, şi-au pus mînile peste ei.

6:7 Cuvîntul lui Dumnezeu se răspîndea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă.

2009-11-26T07:17:00.001+02:00

Puterea care lucreaza in noi

de T.A.S.

Această afirmație este o afirmație măreață și ne dă mult de gândit dacă este adevărată: ”...puterea care lucrează în noi” care este, așa cum am văzut, puterea Duhului Său în omul dinăuntru; iar prin această putere și prin diferite mijloace folosite Dumnezeu își împlinește planul cu noi. Dumnezeu are un final măreț pregătit pentru noi: de a fi asemenea Fiului Său, ”rânduiți să fim asemenea chipului Fiului Său...”. Acestea sunt mijloace prin care acel final se realizează în noi. Dumnezeu lucrează în noi prin nemărginita măreție a puterii Lui, care este mai adâncă decât simțurile noastre, mai adâncă decât cunoașterea noastră, mai adâncă decât înțelegerea noastră. Există ceva ce Dumnezeu a făcut și face, ceva ce depășește cu mult fluctuațiile și deviațiile vieții noastre superficiale. Noi trăim așa de mult pe tărâmul superficialității, adică tărâmul sufletului nostru, acolo unde înregistrăm toți factorii și sentimentele care vin din afară, acolo unde reacționăm la toți acești factori și ciocniri și unde avem o lume a sentimentelor noastre, a conștiinței noastre - această lume îngrozitoare care arareori este liniștită și calmă pentru o scurtă perioadă de timp. Da, exită un tărâm al agitației, al neliniștii, al îngrijorării, al grijilor, al presimțirilor sumbre și orice lucru ne face să credem că acesta este tărâmul real, pozitiv, solid, că aceasta este adevărata lume din Universul lui Dumnezeu.

Când ne aflăm într-o anumită dispoziție, acea dispoziție este lucrul cel mai real pentru noi și dacă cineva ne spune că este doar o dispoziție, o stare căreia nu trebuie să-i acordăm prea multă atenție, avem așa de puțină răbdare cu acei oameni. Pentru noi, dispoziția, starea în care ne aflăm este cea mai reală. Trecem prin ceva ce ține de tărâmul vieții omenești, firești și în timp ce traversăm acest tărâm, ni se pare că este îngrozitor de real. Da, poate proveni dintr-o problemă firească, poate lua naștere dintr-o confuzie, poate să vină sub orice formă ce ține de viața aceasta naturală, iar această viață naturală este un lucru îngrozitor de real pentru noi și foarte adesea suntem aproape pe punctul periculos de a crede că acela este lucrul esențial, cel mai real și că de el depinde dacă rămânem în picioare sau dacă cădem. Acum, ce vreau să spun este că nu acea dispoziție a ta, acea stare în care te afli reprezintă lucrul cel mai profund din viața ta ca și copil al lui Dumnezeu. Poate suferi de o boală fizică sau deranjamente mintale sau poate ești conștient de sentimentele pozitive ce țin de natura noastră atât de complexă, dar există un lucru mai profund decât acest tărâm al simțurilor noastre, ceva ce nu poate fi atins, ceva de neclintit. Chiar în adâncul ființei noastre, dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, există ceva ce supraviețuiește în ciuda tuturor acestor stări. Știți că a supraviețuit prin miile de stări și experiențe pe care le-ați avut. Ați ajuns mereu și mereu să spuneți: am ajuns la capăt, crezând că în momentul următor vă veți prăbuși, vă veți afunda sau că ați ajuns la finalul cursei din cauza disperării, tristeții, nefericirii sau din alt motiv, dar ați supraviețuit unei astfel de stări și mereu și mereu ați depășit momentul, ați ieșit din acea stare și ați mers înainte. Există ceva în copilul lui Dumnezeu care merge mai adânc decât acea stare tranzitorie, ceva ce rămâne, ceva inviolabil și anume: temelia Dumnezelui de neclătinat. Orice putere care supraviețuiește în ciuda a tot ce trebuie să traversăm pe tărâmurile sufletelor noastre este într-adevăr o mare putere și credeți-mă, această putere care lucrează în Biserică va supraviețui în ciuda tuturor sentimentelor acumulate de toți membrii Trupului lui Cristos.

Puneți laolaltă toată nefericirea voastră, toată disperarea voastră, toate sentimentele voastre, toată neputința ce o zăresc ochii vostri și dacă sunteți copii ai lui Dumnezeu, acolo în voi există puterea care lucrează înăuntru! Această putere este îndeajuns să rezolve, să contracareze și să biruiască tot ce nu-i asemenea lui Cristos. Dispozițiile, stările prin care trecem sunt mijloacele prin care Dumnezeu își atinge scopul în noi, iar dacă scopul Său în noi este de a fi asemenea chipului Fiului Său, atunci puterea care lucrează în noi este mai mult decât suficientă pentru a rezolva și birui tot ceea ce este contrar Fiului Său din noi. Credeți acest lucru? Nu întotdeauna! Dacă am crede acest lucru cu adevărat într-un mod desăvârșit atunci niciodată n-am fi ocupați cu noi înșine, nu am fi niciodată deprimați datorită imperfecțiunii noastre, nu ar exista loc pentru întrebări legate de locul pe unde ne aflăm. O, dacă am crede acest lucru, ce oameni biruitori am fi! Căci nu este oare adevărat că mărimea necazului nostru, a disperării noastre, a nefericirii noastre se datorează faptului că ne ocupăm de imperfecțiunea noastră, adică de tot ce suntem și nu ar trebui să fim și de tot ce nu suntem și ar trebui să fim. Planul Său veșnic și puterea Sa nemărginită sunt legate una de cealaltă. Nu uitați acest lucru. Noi suntem obiectul amândorura, iar nemărginita mărime a puterii Lui lucrează în lăuntrul nostru pentru împlinirea planului Său veșnic.

Micul dejun al Femeilor 28 noiembrie 2009

2009-11-21T18:46:00.008+02:00

Vă aşteptăm în data de 28 noiembrie 2009, ora 10:00 la Restaurantul "La Stejaru" (este în curte la fosta 11 iunie).

Tema întâlnirii este: DEZAMĂGIREA, TRAUMA AŞTEPTĂRILOR NEÎMPLINITE - invitată fiind Cristina Giurgiu din Sibiu, redactor şef la Radio Vocea Evangheliei Sibiu

Taxă participare 10 lei

2009-11-19T22:07:00.001+02:00

Puterea care lucreaza in noi
de T.A.S.

De citit: Efeseni 1: 7-14; 3:14-21

Există o expresie la sfârșitul capitolului 3 din scrisoarea către Efeseni, spre care cred că suntem conduși să medităm: ”puterea care lucrează în noi”. Dacă priviți înapoi la versetul 16 găsiți aceste cuvinte: ”...să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru”. ”Puterea care lucrează în voi” are să ne spună atât de multe. Suntem chemați să purtăm o foarte mare responsabilitate; dar, Dumnezeu să fie binecuvântat, putem purta această responsabilitate!

După cum vedem din pasaje la care am făcut referire,această legătură ne conduce la lucruri veșnice. Observați expresia din versetul 11: ”după planul veșnic”. În această scrisoare planul divin este menționat de mai multe ori. Iar în acest mare compas al planului veșnic există foarte multe nevoi sau o nevoie cu multe aspecte. Această nevoie cu diferitele sale aspecte este atinsă în cele două rugăciuni ale apostolului și anume: nevoia după duhul de înțelepciune și descoperire pentru a putea cunoaște – și ce lucruri trebuie să cunoaștem! Ce lucruri imense trebuiesc cunoscute! - iar apoi, legat de acea cunoaștere vastă, minunată, spirituală (care este conținutul planului veșnic și este legată de toată plinătatea lui Dumnezeu) există o singură nevoie centrală: să fiți întăriți cu putere, nu doar pentru a cunoaște, ci și pentru a împlini. Așadar, suntem conduși la ceea ce alcătuiesc primele cuvinte ale capitolului 4: ”Vă sfătuiesc dar eu ... să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit-o”. Ce context! Chiar dacă am trăi tot restul zilelor noastre, chiar dacă acestea ar fi multe la număr, nu am putea niciodată măsura aceste lucruri minunate, tot ce ține de această expresie: ”puterea care lucrează în noi”. Așa cum am spus, acea povară se poate purta foarte bine!

Înainte de a continua vreau să fac această remarcă, că această putere transcede orice altă putere a Sa. Aceasta este ”nemărginita măreție a puterii Lui față de noi, cei care credem”. Aceasta este puterea care lucrează în noi. Acel ”noi” se referă la anumiți oameni și există o putere deosebită față de acești oameni deosebiți, iar acea putere deosebită este nemărginita măreție a puterii Lui, care întrece în măreție toate lucrările puterii Lui. Cred că acesta este modul care depășește modul superlativ. Este un termen ce suportă comparație. ”Nemărginita măreție a puterii Lui” înseamnă că există și alte forme ale puterii Lui, dar aceasta este nemărginita măreție; pentru noi cei care credem ea este puterea care lucrează în noi.

- va urma -

2009-11-16T20:08:00.002+02:00

Biserica Creştină "Vestea BUNĂ" organizează slujbe speciale care constau în predicarea Evangheliei, cântări spirituale şi rugăciune.

Slujitori: Pastorul Iosif Tirla din Sibiu şi Ovidiu Liteanu

Sâmbătă 21 noiembrie 2009, orele 17 la CASA de CULTURĂ - sala mică

Duminică 22 noiembrie 2009, orele 10:00 la Biserica "Vestea BUNĂ" - str. Gib Mihăescu, nr. 12

Vă aşteptăm, cu mic, cu mare, pentru a ne bucura de Cuvântul lui Dumnezeu şi de a asculta o altfel de muzică.

"Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă." Evanghelia după Ioan 5:24

Sărbătoarea Mulţumirii

2009-10-19T20:48:00.004+03:00

Vă invităm să participaţi, împreună cu noi la Sărbătoarea Mulţumirii care va avea loc în Duminică 25 octombrie 2009 la ora 10:00

Locaţia:

Biserica “Vestea Bună”

str. Gib Mihăescu, nr. 12,

Râmnicu Vâlcea

Conferinţa tinerilor penticostali

2009-09-06T17:51:00.002+03:00

Sâmbătă 12 septembrie 2009, va avea loc conferinţa tinerilor penticostali, la Craiova. Taxa de participare este de 10 lei.

Bine ar fi ca tinerii să participe la astfel de intalniri.

Dumnezeu sa-i binecuvinteze.

2009-08-03T11:31:00.000+03:00

“Desi te-am mahnit /intristat nu te voi mai intrista” (Naum 1:12)

Exista o limita la mahnire. D-zeu o trimite si D-zeu o inlatura.

Oftezi si spui : “ Cand va veni sfarsitul acestei probleme?”

Sa asteptam in tacere si sa induram cu rabdare voia Lui pana El isi va face simtita prezenta. Tatal nostru indeparteaza toiagul atunci cand scopul Sau a fost implinit.

Daca mahnirea este trimisa pentru a ne incerca, asa incat harurile pe care le-am primit sa-l slaveasca pe D-zeu, acesta se va sfarsi atunci cand Domnul ne-a adus in punctul de a fi martori ai laudei Sale.

Nici noi nu am dori ca mahnirea /necazul sa se departeze de noi pana ce D-zeu nu Si-a scos toata cinstea pe care noi am putea sa I-o dam.

Poate ca astazi avem parte de “ o mare tacere”. Dar cine stie cat de curand acele mugete ale marii vor da loc tacerii marii, iar pe valurile ei blande se vor aseza pasarelele ?

Dupa un necaz indelungat, neghina a fost smulsa, iar graul se odihneste in hambar. Cu mult inainte ca necazul sa treaca putem fi la fel de fericiti precum suntem acum atat de indurerati.

Pentru D-l nu este greu sa schimbe noaptea in zi. El, Cel care trimite norii poate cu usurinta sa insenineze cerul. Sa nu ne pierdem nadejdea !

Ceea ce urmeaza va fi mult mai bun. “Sa cantam anticipat Lauda Lui “– C.H. Spurgeon

Marele Gradinar nu secera in permanenta . Incercarea tine doar o vreme . Ploile vor trece curand. Plansul poate tine doar cateva ore dintr-o noapte scurta de vara ; dar la revarsatul zorilor va inceta . Incercarea noastra usoara tine doar o clipa. Incercarea are un singur scop:

” Daca trebuie”.

Chiar aceasta incercare dovedeste faptul ca in noi exista ceva pretios pentru Domnul; altfel El nu ar indura atatea si nu Si-ar pierde timpul cu noi. Cristos nu ne-ar testa daca EL nu ar vedea minereul pretios al credintei amestecat in matricea stancoasa a naturii noastre, iar acest minereu trebuie curatat si infrumusetat , de aceea El ne trece prin chinuri arzatoare.

O tu cel care suferi, fi rabdator !

Rezultatul care va urma va compensa toate incercarile noastre atunci cand vedem cum aceste incercari au lucrat o greutate vesnica si foarte mare de slava.

Un cuvant de lauda al lui D-zeu la adresa noastra, a fi cinstiti inaintea sfintilor ingeri; a fi glorificati in Cristos, asa ca noi sa putem reflecta mai bine slava Lui- ah ! toate astea vor rasplati orice incercare – (din Incercat prin Foc).

Asa cum limbile ceasului sunt vitale sau balastul este necesar pentru zidirea in ordine, asa este si necazul necesar pentru viata sufletului.

Parfumul cel mai dulce este obtinut printr-o presiune extraordinara ; florile cele mai rare cresc pe altitudinea incarcata cu zapada a Alpilor ; cel mai de prêt giuvaer a suferit indelung roata ….;

Statuile cele mai nobile au primit multe lovituri din partea daltei.

Toate insa se afla sub lege. Nimic nu se intampla fara a fi prestabilit cu o grija si prevedere desavarsite.

2009-07-29T00:28:00.001+03:00

Comoara din vas

Stiti voi, prietenii mei, ca Duhul din voi este Insusi Dumnezeu? Oh, de-ar fi ochii nostri deschisi sa vada marimea darului lui Dumnezeu! O, daca ne-am da seama de vastitatea resurselor ascunse in inimile noastre! Mie imi vine sa strig de bucurie cand ma gandesc: „Duhul care locuieste in mine nu este numai o influenta, ci o persoana vie; El este chiar Dumnezeu. Dumnezeul infinit este in inima mea!” Nu stiu cum sa va fac sa pricepeti binecuvantarea acestei descoperiri, ca Duhul Sfant care locuieste in inima mea este o Persoana. Eu nu pot decat sa repet: „El este o Persoana!” Si sa repet din nou: „El este o Persoana !” O, prietenii mei, v-as putea repeta de o suta de ori – Duhul lui Dumnezeu din mine este o Persoana! Eu sunt doar un vas de pamant, dar in acest vas de pamant eu port o comoara de o valoare inexprimabila: pe Insusi Domnul gloriei.

Toata nelinistea si agitatia copiilor lui Dumnezeu ar inceta daca ochii li s-ar deschide sa vada maretia comorii ascunse in inimile lor. Stii tu ca in inima ta sunt resurse suficiente pentru a satisface nevoia oricarei imprejurari in care te-ai putea gasi vreodata? Stii tu ca exista acolo putere destula care sa miste orasul in care locuiesti? Stii tu ca exista acolo putere destula ca sa zguduie universul? Dati-mi voie sa va mai spun o data – si o spun cu cel mai adanc respect: Voi, care ati fost nascuti din nou prin Duhul lui Dumnezeu, – voi Il purtati de Dumnezeu in inima voastra!
Toata superficialitatea copiilor lui Dumnezeu ar inceta de asemenea daca ei si-ar da seama de maretia comorii depozitate in ei. Daca ai numai zece silingi in buzunar, te poti plimba vesel prin oras, discutand cu unul si cu altul si jucandu-te cu bastonul. Nu conteaza prea mult daca-ti pierzi banii, fiindca nu ai mare lucru. Dar daca porti o mie de lire sterline in buzunar, pozitia ta este uluitor de diferita, si intreaga ta atitudine va fi si ea diferita. Va fi o mare bucurie in inima ta, dar nu va mai fi aerul acela degajat si nepasator: din cand in cand te vei opri sa verifici si sa vezi daca mai ai comoara, si apoi iti vei continua drumul, cu o gravitate plina de bucurie.
In vremurile Vechiul Testament, erau sute de corturi in tabara lui Israel, dar un cort era cu totul deosebit de celelalte. In corturile obisnuite puteai sa faci ce-ti placea – sa mananci sau sa postesti, sa lucrezi sau sa te odihnesti, sa fii vesel sau trist, sa fii zgomotos sau tacut. Dar cortul cel deosebit iti impunea respect si veneratie. In celelalte corturi puteai sa intri sau sa iesi discutand zgomotos si razand vesel, dar indata ce te apropiai de cortul acela special, in mod instinctiv umblai mai linistit, iar cand erai in dreptul lui, iti aplecai capul in tacere solemna. Nimeni nu se putea atinge nepedepsit de el. daca vreun om sau animal indraznea sa faca aceasta, pedeapsa sigura era moartea. Ce era asa de special in cortul acela? El era templul Dumnezeului Celui viu. Cortul nu era neobisnuit in sine, caci era facut din material obisnuit, dar Marele Dumnezeu il alesese sa-si faca acolo locuinta.
Iti dai seama ce s-a intamplat la convertirea ta? Dumnezeu a venit in inima ta si a facut din ea Templul Sau. In vremea lui Solomon, Dumnezeu a locuit intr-un Templu facut din pietre; astazi, El locuieste intr-un Templu compus din credinciosi vii. Cand vom intelege cu adevarat ca Dumnezeu Si-a facut din inimile noastre locuinta Sa, ce respect adanc va veni atunci peste vietile noastre. Toata usuratatea, toata nestatornicia vor lua sfarsit, si la fel se va intampla cu orice multumire de sine, cand vom sti ca noi suntem Templul lui Dumnezeu, si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in noi. ti-ai dat tu vreodata seama cu adevarat ca oriunde mergi porti cu tine pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu? Tu nu duci numai Biblia cu tine, si nici macar numai invatatura buna despre Dumnezeu, ci pe Dumnezeu Insusi.
Motivul pentru care multi crestini nu experimenteaza puterea Duhului, cu toate ca El locuieste in realitate in inimile lor, este ca lor le lipseste respectul adanc. Si lor le lipseste respectul adanc pentru ca nu li s-au deschis ochii ca sa vada realitatea prezentei Sale. Prezenta Lui era reala, dar ei nu au vazut-o. De ce unii copii ai lui Dumnezeu traiesc vieti victorioase, in vreme ce altii sunt intr-o stare de permanenta infrangere? Diferenta nu se datoreaza prezentei sau absentei Duhului (caci El locuieste in inima fiecarui copil al lui Dumnezeu), ci faptului ca unii recunosc locuirea Lui interioara, iar altii nu. Adevarata descoperire a faptului locuirii interioare a Duhului va revolutiona viata oricarui crestin.

2009-07-23T14:13:00.003+03:00

Vreau sa fac un sondaj in randul celor care citesc acest blog. Doresc sa aflu si comentarii sau ce ar dori sa apara pe acest blog. De asemenea doresc sa aflu daca materialele publicate le sunt de folos.

Toate aceste sugestii, critici sau alte dorinte le pot primi la comentarii.

Va multumesc

2009-07-22T21:13:00.000+03:00

Căci nu voi veți lupta

de T.A.S.

De citit: 2 Cronici 20: 1-27

”Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, Levitul, dintre fiii lui Asaf. Şi Iahaziel a zis: "Ascultaţi, tot Iuda şi locuitorii din Ierusalim, şi tu, împărate Iosafat! Aşa vă vorbeşte Domnul: "Nu vă temeţi şi nu vă spăimântaţi dinaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu. Mâine pogorâţi-vă împotriva lor. Ei se vor sui pe dealul Ţiţ, şi-i veţi găsi la capătul văii, în faţa pustiei Ieruel. Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta: aşezaţi-vă, staţi acolo, şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul. Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă spăimântaţi; mâine, ieşiţi-le înainte, şi Domnul va fi cu voi!" (2 Cron.20:14-17).

”A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.”(Col.2:15).

Deși este adevărat că în Noul Testament slujitorii Domnului sunt numiți ”soldați” și deși este adevărat și faptul că există lupte care trebuiesc duse, există o luptă fundamentală și cuprinzătoare în care copiii Domnului nu au nici o parte. A te înscrie la această luptă înseamnă a scrie deasupra lucrării de la Cruce a Domnului nostru Isus: ”Eșec!”, adică s-o anulezi ca pe ceva nefolositor. Există o luptă în care voi și eu nu deținem nici un loc. Aceasta a fost lupta Domnului, nu a nostră; iar ea se dă pentru recunoașterea și dovedirea faptului că cel mai mult necaz apare în nenumărate vieți ale copiilor Domnului. Există o luptă care le include pe toate celelalte, care a fost dusă pentru noi de Însuși Domnul. Este important ca noi să cunoaștem această realitate, dar și în ce constă lupta.

Biruința însușită prin laudă

Istorisirea citită în Vechiul Testament este o ilustrație în acest sens. Nu spun că ea se încadrează în Coloseni 2:15 ca și doctrină, ci doar ca principiu. Iată principiul: în ambele pasaje citite din Scriptură se înfățișează o luptă care a fost deja câștigată.

Următorul lucru este că biruința care există deja trebuie să fie însușită prin credință. În privința ei nu trebuie să vă luptați, ci să stați liniștiți. Dacă vă veți lupta, veți avea ca destin înfrângerea, deoarce nu mai stați pe terenul lui Dumnezeu. Veți vedea acest lucru când ajungem la natura luptei. Dar este foarte importantă și ar trebui s-o recunoaștem. Această luptă este o realitate, iar pentru că pe terenul inamicului această realitate este recunoscută, noi nu trebuie să ne luptăm, ci să credem în realitatea ei.

În cazul oamenilor lui Iuda despre care am citit, credința lor față de cele spuse: ”Căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu... Nu veți avea de luptat în lupta aceasta” s-a dovedit prin cântare. Nu cred că trebuie să vă mai spun cât de necesară a fost credința, iar credința lor a fost autentică și nu doar optimism. Nu, acolo era nevoie de credință. Din punct de vedere omenesc, aceea era o situație disperată, dar credința lor s-a dovedit prin cântare. Cântarea lor a fost mărturia că ei L-au crezut pe Dumnezeu și au crezut Cuvântul Lui; ei crezuseră ce li se spusese și au dovedit acest lucru prin cântare. Și nu era genul de cântare pe care-l fredonează băiețandrul pe poteca de la țară, în întuneric, care încearcă să fluiere pentru a-și ține de urât. Fără-ndoială aceasta era o cântare plină de siguranță și încredere.

”... Iosafat a venit şi a zis: "Ascultaţi-mă, Iuda şi locuitorii Ierusalimului! Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în proorocii Lui, şi veţi izbuti." Apoi în învoire cu poporul, a numit nişte cântăreţi care, îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, şi mergând înaintea oştirii, lăudau pe Domnul şi ziceau: "Lăudaţi pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac!" În clipa când au început cântările şi laudele, Domnul a pus o pândă împotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi împotriva celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi.” (2 Cron.20:20-22).

Lupta câștigată deja la Cruce

Ne apropiem acum de esența naturii acestei lupte: cântarea a fost condusă de latura preoților și leviților. Veți observa că la sfârșitul capitolului anterior cârmuirea fusese dată în mâinile preoților; iar apoi relatarea din capitolul 20 ne arată că leviții trebuiau să aducă laude, ei au izbucnit spontan în laudă (v.19). Lauda care exprima credința era cârmuită de cei care erau preoți și leviți, adică cei care arată dintr-o dată care este natura luptei. Aceasta era întrebarea per ansamblu: de partea cui Se afla Dumnezeu? Iar Dumnezeu nu are favoriți. Dumnezeu nu Se află de partea cuiva doar pentru că Se simte înclinat să stea de partea respectivă. Dumnezeu Se află doar de partea dreptății, de partea sfințeniei, ”în oștirea sfântă”. Dumnezeu Se află de partea unde mântuirea este deja exprimată prin cârmuire preoțească sau unde cârmuiesc principiile preoțești, adică: Sângele, Crucea, toate mijloacele de răscumpărare prin lucrarea Domnului Isus. Așadar, răspunsul la întrebarea: ”De partea cui Se află Dumnezeu?” este acesta: El Se află acolo unde este reprezentat și implicit, unde se găsește lucrarea de la Calvar a Fiului Său. Aceasta este natura luptei, aceasta nu este lupta voastră sau a mea, aceasta este lupta lui Dumnezeu!

Ajungem la pasajul bine cunoscut din scrisoarea către Coloseni. Este un pasaj minunat. M-am uitat la diferite traduceri și deși nu vă obosesc cu traduceri diferite și tehnice, cred că se merită să privim la vreo două sau trei.

”A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.”

”El a jefuit domniile și stăpânirile de prada lor, le-a făcut de ocară și le-a pironit pe Crucea Lui biruitor.”

”A dazarmat domniile și stăpânirile și le-a făcut de ocară, biruindu-le prin Cruce.”

Observați că timpul verbal folosit este trecutul, adică este ceva împlinit. Mai întâi, terenul a fost luat de la vrăjmaș. Iar când terenul i-a fost luat el se află într-o totală confuzie. Observați confuzia din 2 Cron.20 unde ei se omoară unii pe alții. De ce? Terenul lor în care aveau atâta încredere a fost luat de la ei. În Coloseni există aceeași confuzie: ”făcut de ocară”. Ce altceva este ocara dacă nu confuzie? Dacă cineva este confuz, acea persoană este făcută de ocară. În confuzie persoana este neajutorată, atunci le poți lua prada; și asta a făcut Iuda în istorisirea pe care am citit-o. De aceea v-am dat aceste trei traduceri. El a luat prada lor, prada domniilor și stăpânirilor. De ce? Deoarece terenul pe care stăteau le-a fost luat.

Singura scăpare a vrăjmașului

Care era scăparea domniilor și stăpânirilor? În ce-și puseseră ele încrederea și pe ce se bizuiau? Haideți să privim într-acolo.

”Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare.”

Vedeți care este problema: scrierea poruncilor și cerințele legale. ”Să faci!” ”Să nu faci!”, toată legea era scrisă sub formă de porunci împotriva noastră. Unde este acum puterea, forța domniilor și stăpânirilor? Aici: mai întâi, tot lanțul de cerințe legale și apoi, neputința omului. Toată puterea lui Satan este legată de aceste două lucruri care sunt împotriva noastră: ”Să faci!” - ”Nu pot să fac!”. ”Să nu faci!” - ”Fac ce nu trebuie să fac, iată ce fac!” Pe de o parte este cerința, adică legea, pe de cealaltă parte slăbiciunea noastră. O, ce teren de joacă pentru diavol! Puterea lui se face simțită acolo, încrederea lui este acolo, forța lui este acolo. Dă la o parte acel teren, ia de la el toate cerințele legale și nu va mai avea pe ce sta, și atunci el va fi confuz, va fi făcut de ocară în mod public, da făcut de ocară, este distrus, este neajutorat.

Rămâneți fermi în credința voastră și apoi îl veți prăda. Ascultați-mă prieteni: imediat ce recunoașteți, ca și credincioși în Isus Cristos, cea mai fină sugestie în inima voastră sau în mintea voastră cu privire la mântuirea voastră, v-ați predat diavolului și ați nimicit lucrarea lui Isus Cristos de la Cruce; odată ce ați acceptat un asemenea lucru ați întărit și mai mult puterea diavolului de a vă prăda. Satan trebuie să câștige teren pentru a avea putere și acesta este terenul lui. Anume? Neputința nostră în fața cerințelor legale, iată terenul lui; iar el nu va înceta niciodată să încerce să obțină din nou acel teren până ne vom da și ultima suflare.

Sugestiile vrăjmașului de a abandona

Dar ascultați din nou. Voi și eu nu trebuie să ducem acea luptă. Aici este esența: noi nu trebuie să luptăm în această luptă. Noi trebuie să luăm acea atitudine că lupta s-a dat și a fost încheiată, asta-i tot. Chiar dacă sugestia îndoielii se strecoară cumva, atitudinea noastră trebuie să fie de așa natură că nu există loc pentru o asemenea sugestie; aceasta nu este deloc preocuparea noastră, Dumnezeu a preluat acest lucru, Dumnezeu prin Cristos Și-a asumat răspunderea pentru acest lucru și l-a rezolvat o dată pentru totdeauna! Acceptați sugestia și veți vedea ce încurcătură va face diavolul din viața voastră! Voi știți, după cum și eu știu, că dintr-o dată începe și cântarea. Ce avem noi de făcut în acest caz? Trebuie să rămânem în credință și să ne bucurăm: asta-i tot! O, dacă vreodată, un creștin sau vreun slujitor al lui Dumnezeu cu experiență îndelungată vă va spune că se îndoiește de mântuirea vreunei persoane, voi să-i răspundeți numaidecât: ”Categoric, ai lăsat loc diavolului, iar el îți prădează viața”. Nu sunt atât de dur pe cât aș vrea să fiu în această privință! Cunosc vrăjmașul la lucru în privința aceasta și ce încearcă el să facă și cât de multe vieți sunt răsucite de el ca să privească înăuntrul lor și astfel să se tot întrebe dacă este Dumnezeu cu ei, punând la îndoială mântuirea lor. Ei întotdeauna ridică această problemă fundamentală a păcatului, se tot uită la ea și tot vorbesc despre ea. Conștiința lor pare să fie obsedată de problema păcatului.

Dacă există un lucru specific care s-a ridicat asemenea unui teren de controversă între tine și Domnul și tu știi acest lucru, atitudinea ta față de el este de a te întoarce pe terenul fundamental și cuprinzător, să lași acolo problema și să nu te îndoiești de biruința imensă de la Calvar. ”Dacă ne mărturisim păcatele”, nu dacă ne mărturisim unii altora; nu te du la oameni să-ți mărturisești păcatele; ”Dacă ne mărturisim păcatele” Lui, ”El este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). De ce? Deoarece El a asigurat deja acest teren pentru a acționa în felul acesta.

Încrederea - esențială biruinței

Observați, aici nu există contradicție. ”Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta: aşezaţi-vă, staţi acolo, şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul.”; ”Mâine pogorâți-vă împotriva lor”. Sună aceasta ca și o contradicție? O, nu, nu există contradicție. Trebuie să-ți exprimi credința. Da, va fi de dus luptă, dar este o mare diferență între a lupta înbiruință și a lupta pentru biruință atunci când este vorba de mântuirea noastră. O, vă rog, dragi prieteni, să nu fiți printre aceia care vorbesc mult despre diavol și despre biruința Domnului asupra lui, dar în inimile voastre vă îndoiți cu privire la aceasta. Singurii oameni care pot face față vrăjmașului și pot lua atitudine împotriva puterilor răutății sunt oamenii care au o astfel de siguranță în inimile lor cu privire la această chestiune fundamentală, de care ei se bucură în permanență. Nu vă duceți să înfruntați vrăjmașul cu un nor de îndoială în inima voastră. Acest vrăjmaș nu poate fi înfruntat dacă există îndoială. Trebuie să adoptăm o poziție cerească, o poziție bazată pe o realitate existentă. Imediat ce coborâm pe terenul firii adică, ce găsim pe acest pământ și în noi înșine, suntem terminați.

Pentru a menține poziția noastră cerească trebuie să recunoaștem că toată problema sfințirii este o chestiune cu totul diferită și nu există nădejde pentru noi, adică nu vom progresa în sfințire și asemănare cu chipul lui Cristos, dacă această chestiune fundamentală nu este stabilită o dată pentru totdeauna. Trebuie să stăm pe o poziție favorabilă din care să ne deplasăm, trebuie să avem o poziție pe care să stăm și să fim siguri pe deplin de toată voia lui Dumnezeu.

Introspecția conduce la înfrângere

Încă un cuvânt și voi încheia. Dragi prieteni, dacă fiecare adevăr are efectul de a vă face să priviți înăuntrul vostru, de a vă face să vă introspectați, să fiți ocupați cu voi înșivă într-un mod spiritual, acel adevăr a fost înțeles greșit. Puteți să vă asumați poziția celor mai spirituali, dar înțelegerea voastră este greșită. Această măreață lucrare pe care Cristos a efectuat-o la Crucea Sa nu a avut intenția de a face pe cineva să se simtă mizerabil. Desigur,un astfel de lucru nu mai trebuie spus; cu toate astea există mulțimi întregi de oameni care se simt mizerabil după ce au crezut în Domnul, se simt mizerabil din cauza păcatului din viața lor, și mă tem că numărul acestora este în creștere. Păstrați întotdeauna o linie de despărțire largă și distinctă între revelația deplină, adevărul profund (oricum l-ați numi: orice vă conduce pe terenul creșterii depline) și toată această chestiune a introspecției. Unii oameni cred că pentru a deveni mai spirituali trebuie să fie tot mai ocupați, tot mai preocupați de viața spirituală și pur și simplu, aceștia sunt cei mai nesuferiți oameni pentru că bucuria a dispărut din viața lor. Sunt sigur de ce spun: nimic din ce va ajunge la voi, oricât de profund, oricât de măreț, oricât de extraordinar ar fi,ceva ce este dat prin revelația Duhului Sfânt nu vă va face să vă simțiți mizerabil. Revelația lui Isus Cristos pe care v-o dă Duhul Sfânt (și nu este altă revelație în afară de aceasta) nu va face niciodată un suflet să se simtă mizerabil. Ceva este greșit dacă un creștin se simte mizerabil în privința chestiunilor spirituale și fie este vorba de un eșec de a înțelege acea realitate absolută, măreață (că biruința a fost a lui Dumnezeu și că El a câștigat-o în Cristos pe deplin și definitiv, iar noi nu suntem chemați deloc să luăm parte la luptă), fie adevărul pe care l-a primit ulterior a fost înțeles greșit și a ajuns o povară prea dureroasă pentru a fi purtată. Domnul Isus a spus: ”Jugul Meu este ușor, iar sarcina Mea este ușoară” (Mat. 11:30).

Și care a fost jugul? Ascultați din nou, cuvântul folosit îl veți găsi în mai multe locuri în Noul Testament. ”Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.” (Matei 23:4). Care era jugul, povara? - legea, poruncile: ”să faci!”, ”să nu faci!”, silirea de a le face. ”Jugul Meu nu este greu și sarcina Mea este ușoară”. El ”a dezbrăcat domniile și stăpânirile, făcându-le de ocară prin Cruce”. Cum? El a pironit pe Cruce toată lista poruncilor care erau împotriva noastră luând astfel terenul vrăjmașului unde sta puterea și siguranța lui. Știți prea bine că vrăjmașul nu are putere abstractă asupra nimănui. Puterea lui se simte foarte concret, este întotdeauna fermă. Diavolul are nevoie de ceva pentru a-și face simțită puterea. Ea nu se simte de fapt dacă nu are teren moral, iar lucrul de care-și bate joc, pe care-l hărțuiește, la care țintește este această lege cu porunci firești care era împotriva noastră, da împotriva noastră, împotriva noastră!

Ascultați! Vrăjmașul totdeauna vă va spune că Dumnezeu este împotriva voastră, Cuvântul Lui e împotriva voastră, lucrurile vă sunt potrivnice. Acesta e terenul lui și puterea lui. Dar, ”dacă Dumnezeu este pentru noi...”(Rom.8:31). O, aceasta este altă latură - ”pentru noi”! Cum? Acest lucru nu este abstract. ”El a dezbrăcat”, ”El le-a făcut de ocară”, ”El a biruit”. Nu a fost o ciocnire simplă între forțele spirituale nevăzute, la mijloc a fost o chestiune morală. Rezultatul a fost luarea terenului, jefuirea vrăjmașilor de puterea, de coerența lor. A urmat confuzia. Ei spun de fapt: ”Ce putem face acum? Armele noastre au fost luate”. Apoi, ei încep să se acuze unul pe celălalt, să se omoare unul pe celălalt. În rândul forțelor răutății nu există dragoste, ei nu au noțiunea dragostei. Acolo, nu există decât ură și odată ce le-a fost luat terenul ei se războiesc unul cu celălalt.

Ne vom opri aici, dar vă rog să clarificați această problemă. Orice creștin introspectiv este nefolositor ca slujitor al Domnului. Zilele, săptămânile, lunile, anii voștri trec și tot ce ar trebui să fie pentru Domnul este devorat de viermele nesiguranței în ce privește viața voastră spirituală. Viața este risipită, diavolul este biruitor, el distruge totul. Dacă vreți să cunoașteți eficiența, atunci nu vă luptați! Puterea adevărată care biruiește în această problemă este credința. Deci, credeți ce spune Dumnezeu, și dacă veți crede ce spune El veți crede ce spun și proorocii Săi – credeți ce vi se spune, adică adevărul lui Dumnezeu.

2009-07-19T19:25:00.002+03:00

Bucuria din urma travaliului

de T.A.S.

partea a - III - a

Să privim la problema părtășiei cu Dumnezeu, la unirea noastră personală cu Domnul, la această legătură de inimă pe care El a format-o între El și noi. Îndrăznesc să afirm, dragi prieteni că nu există nimic din sfera vieții noastre, ca și copii ai lui Dumnezeu, care să ne ceară atât de mult exercițiu și uneori atâta travaliu ca legătura noastră cu Dumnezeu. Dacă pierdeți cunoștința prezenței Domnului, cunoștința părtășiei cu Domnul pentru o singură clipă, pentru o singură zi veți vedea în ce chin vă veți afla! Ați pierdut cunoștința prezenței Domnului! Domnul nu s-a depărtat, nu v-a părăsit, căci așa a promis El că nu o va face, dar asta nu înseamnă că El nu va îngădui ca noi să trecem prin vremuri când nu mai avem cunoștința prezenței Lui. Când norii se adună și El pare să ne fi părăsit, pare să fie foarte departe de noi și ne-a lăsat singuri, atunci ce se întâmplă? Contează pentru noi ce se întâmplă? Contează? Putem merge mai departe? O, nu! Oricine care cunoaște adevărata unire cu Domnul va trece prin travaliu din cauza acestei probleme. Niciodată nu se va odihni până nu va recupera ce a pierdut, până ce Domnul spune: acest lucru trebuie să fie păstrat pe temelia valorii. Aceasta este singura cale de recuperare. Prin suferință! Nu-i așa? Însăși părtășia pe care o avem cu Dumnezeu trebuie să ajungă în acel punct când este o problemă pe viață și pe moarte.

Am putea să ilustrăm acea controversă pe care Moise a avut-o cu Domnul legată de poporul Israel. Uneori, mie îmi pare că Domnul Se joacă! Da, Se joacă! Domnul îi spune lui Moise: dă-te la o parte și voi nimici acest popor! Lasă-Mă să-i șterg de pe fața pământului! Voi face un alt neam de oameni. Ce face Moise? O, nu, el nu acceptă propunerea lui Dumnezeu. El argumentează și-L face pe Dumnezeu să renunțe la planul Său.

Șterge-mă din cartea Ta dacă nu îi vei ierta.

Ce făcea Domnul?

Eu cred că Domnul făcea toate astea pentru a-l aduce pe acel om, Moise, în unire strânsă chiar cu inima Sa. Cred că în inima Lui, când Moise a rostit acele cuvinte, Domnul a spus: aici am vrut să te aduc Moise! Asta am căutat: să văd cât de prețios este poporul Meu în ochii tăi, să văd cât de scumpe sunt interesele Mele pentru tine, cât de scumpă este investiția pe care am făcut-o în acest popor în ochii tăi. Eu trebuie să am lângă Mine oameni care trec cu Mine prin travaliu și-i acordă valoarea corectă și care nu vor ceda cu ușurință. ”Șterge-mă din cartea Ta”. Vedeți voi problema care se pune aici? Este o problemă pe viață și pe moarte! Aceasta este inima lui Dumnezeu! Este legătura de inimă pe care o caută Dumnezeu!

Ce să mai spunem despre valorile Crucii Domnului Isus? O, sunteți voi obosiți de Cruce? Ați obosit auzind vorbindu-se atâta despre Cruce? Cu puțin timp înainte de a pleca în America, fratele H. mi-a spus că în timpul pe care l-a petrecut cu studenții într-un centru retras a vorbit cu ei despre Cruce, iar ei i-au spus: ”O, suntem atât de obosiți să tot auzim despre Cruce. Nu aveți alt subiect despre care să ne vorbiți? Vorbiți-ne despre altceva, nu despre Cruce!” Sunt valorile Crucii o chestiune pe viață și pe moarte pentru noi? Le tratăm cu ușurință? Este Crucea doar o învățătură? Un adevăr? Sau are o valoare infinită și inestimabilă?

Cum stau lucrurile în privința vieții divine? Da, viața divină! Oare, nu încearcă Domnul să ne ducă în punctul unde vrea ca noi să recunoaștem valoarea infinită a vieții divine? Chiar și din punct de vedere fizic! În spatele suferinței noastre fizice se află acest secret: Domnul vrea să ne ducă în locul unde viața divină, viața Lui este totul pentru noi! Și noi ajungem să punem stăpânire pe această viață! Ajungem să evaluăm valoarea ei reală, ce înseamnă această viață divină pentru duh, suflet și trup. Așa că Domnul ne duce în situații unde, dacă nu există viața Lui, nu va exista supraviețuire. Dacă acum nu dovedim adevăratele valori ale vieții divine suntem terminați. Suntem terminați! Totul s-a isprăvit! Dacă nu-L cunoaștem pe El în puterea învierii Lui suntem terminați! Aceasta nu este o teorie, o învățătură, ci este ceva ce a intrat în istoria noastră, ceva ce face parte din ființa noastră. Viața divină? Da, fără ea suntem pierduți și nu vom supraviețui! Fie este așa, fie este moarte. Vedeți voi, Domnul lucrează având în vedere această viață pentru a o face reală. O, dacă v-ați da seama dragi prieteni și v-ați deștepta în privința acestei vieți divine, dacă ați vedea valorile infinite ale vieții Lui, pe care El v-a dat-o! O, atât de mulți, atât de mulți creștini spun: da, am primit viața veșnică în Isus Cristos! Dar ce înseamnă acest lucru ca și o realitate practică de zi cu zi? Ce înseamnă viața divină pentru omul luat ca întreg: pentru duh, suflet și trup? Așa a intenționat Dumnezeu lucrurile pentru noi toți!

Iată o altă valoare: Cuvântul lui Dumnezeu! Nu voi spune prea multe, dar câte valori cuprinde Cuvântul lui Dumnezeu? O, nu-i așa că ducem lipsă de exercițiu în această privință? Cât de mult vă aflați în travaliu pentru un cuvânt din partea lui Dumnezeu? Cât de mult ați stat pe genunchi, cu fața plecată ca Dumnezeu să vă dea unul din cuvintele Sale? Un cuvânt de la Dumnezeu primit în mod personal pentru situația în care mă aflu. Și când Dumnezeu v-a vorbit, oare nu v-a vorbit trecând prin travaliu? Nu v-a adus mai întâi într-o situație unde doar dacă El vă vorbește puteți depăși situația? Doar dacă vă spune un cuvânt puteți înainta? Nimic nu se întâmplă dacă situația este privită cu ușurătate. Nu este vorba că deschideți Scriptura și citiți din ea un cuvânt, la întâmplare! Nu, trebuie să treceți prin travaliu pentru a obține un cuvânt de la Dumnezeu. Cuvântul de pe buzele Lui ajunge atât de scump în ochii voștri încât el va fi o valoare pentru viața voastră. Și dacă nu aveți acea valoare veți muri! ”Omul nu va trăi doar cu pâine, ci va trăi cu orice cuvânt rostit de Dumnezeu”. Va trăi! Va trăi! Care este alternativa? Va muri. Veți muri dacă nu veți primi un cuvânt din partea lui Dumnezeu! Viața noastră personală atârnă de Cuvântul lui Dumnezeu! Așa ar trebui să fie pentru noi cuvântul Său!

Și ce să mai spunem despre Biserică? O, dragi prieteni, aici ne atingem de ceva cu privire la care noi toți trebuie să înțelegem clar lucrurile. O, avem atâta învățătură despre Biserică! Deținem toate adevărurile și doctrinele cu privire la Biserică. Poate ați obosit auzind vorbindu-se mereu despre Biserică! Despre Trupul lui Cristos! Despre legătura dintre mădulare! Știți voi prieteni, că există copii ai Domnului care ar da tot ce ar putea pentru a avea acest cuvânt, pentru a cunoaște ceva din părtășia care este atât de ieftină în ce ne privește pe noi! O, un ceas petrecut cu copii Domnului! O zi petrecută în părtășie cu sfinții! O, să poți să fii în mijlocul sfinților! Dar aceștia cunosc ceva din valoarea Bisericii datorită travaliului! Iar noi din experiența pe care o avem, vorbim într-adevăr din experiență, am învățat adevărul Bisericii nu doar din Biblie, ci pe această cale: nevoia absolută a altora ! Nevoia copiilor Domnului! Dacă nu ar fi fost copiii Domnului, nu am fi depășit situația! Da, așa este! Așa că Domnul ne duce în situații unde doar Biserica ne poate salva, dacă aș putea folosi o astfel de exprimare. Doar Biserica ne mai poate scăpa! Doar legătura dintre mădulare poate fi viața noastră! Nu luați cu ușurătate aceste lucruri! Nu le puneți de-o parte cu ușurință. Dragi prieteni, credeți-mă, nu sunt prooroc, dar credeți-mă că dacă ați fost aduși în orice mod vital în legătură cu adevărul Bisericii, mai devreme sau mai târziu, acesta va ajunge în viața voastră o chestiune pe viață și pe moarte! Dumnezeu să facă să nu fie prea târziu! Să ajungeți la final spunând: o, doar dacă aș fi prețuit mai mult și apreciat darul măreț al Bisericii și toate valorile care sunt legate de ea, nu aș fi astăzi aici unde sunt. Dar sunt aici pentru că am tratat cu prea multă ușurătate lucrurile valoroase ale lui Dumnezeu. Spun din nou: mai devreme sau mai târziu - Dumnezeu să facă să nu fie mai târziu sau prea târziu - veți ajunge într-un mod foarte practic să înfruntați adevărurile pe care Dumnezeu vi le-a dat. Și aceasta va însemna viața sau moartea voastră! Dumnezeu v-a dat mult, o nu le tratați cu ușurință! Nu forțați mâna Domnului de a vă trece prin suferință și chin adânc pentru a vă învăța valorile pe care vi le-a dat! Aveți grijă! Pe El L-a costat totul pentru a ne aduce unde suntem. Să nu acordăm o valoare prea mică prețului pe care El l-a plătit!

Dar nu aici vreau să mă opresc! Am citit acel pasaj din Ioan 16:21. Acolo există două aspecte. Pe de o parte, femeia se află în durerile nașterii și așa mai departe, dar pe de cealaltă parte, totul s-a încheiat, copilul s-a născut iar ea uită durerea travaliului datorită bucuriei că un om s-a născut pe lume. Domnul nu a intenționat vreodată ca suferința să aibă ultimul cuvânt de spus. El nu a intenționat niciodată ca travaliul să aibă ultimul cuvânt. El nu a intenționat niciodată ca finalul să fie moartea, deși moartea face parte din echilibrul acestei situații. El nu a intenționat niciodată să se termine lucrurile astfel.

El a trecut prin chin pe acea familie mică din Betania, da, printr-un chin amarnic. Dar El a spus: aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu! Chiar în travaliul Domnului stă scrisă legea nădejdii, legea unei noi perspective! Și tot ce vreau să spun în legătură cu ea în această dimineață este acest lucru: noi, fie individual, fie colectiv, putem trece prin perioade de adâncă suferință, de încercare, totul pare dezechilibrat. O cât va mai dura? Cât va mai dura? Suntem în strânsoarea acelei crize.

O, de am crede cu toată inima că deși trecem pe această cale mai mereu în istoria vieții noastre, atunci când rămânem sub mâna lui Dumnezeu acele încercări au ca scop ceva nou, ceva mai bun, o nădejde nouă, o perspectivă nouă! Nu care cumva să credeți că finalul este rușine, remușcare, dezamăgire!! Dumnezeu nu a instituit legea travaliului pentru ca acesta să fie sfârșitul. El a instituit legea travaliului pentru ca ceva infinit de prețios să poată lua naștere. Și aceasta se întâmplă mereu și mereu, nu-i așa? Orice situație nouă neprevăzută lucrează ceva din Domnul în noi, ea este mai scumpă decât cea dinaintea ei, dar este costisitoare! Este costisitoare!

Dacă aș putea spune astfel, dragi prieteni, cei care au trecut prin travaliu sau se află în suferință și acum, se simt înclinați să spună: ”sunt într-o înfundătură! Am numai de pierdut! O, nu, aceasta nu este calea Domnului! O, am trecut prin atâtea necazuri, dar acesta din urmă a pus capac la toate celelalte! Sunt terminat!” Și într-adevăr, este suferința cea mai îngrozitoare! Dar când a trecut, ciudat lucru despre natura umană cu privire la un lucru anume este că, uităm chinul prin care am trecut. Dar ce a adus acest chin? Ce a lăsat în urmă acel chin este lucrul care domină și guvernează toate lucrurile pe mai departe. Nu-i așa? Valorile care ne-au fost aduse!! Să presupunem că toată viața pe care am trăi-o nu ar fi atinsă de nici un fel de chin! Viața ar fi insuportabilă! Dar chinul trece, iar noi încă trăim prin valorile rămase în urma lui!

Cred că am spus tot ce aveam de spus. Amintiți-vă că acea atitudine ieftină față de lucrurile lui Dumnezeu nu va duce decât la dezastru! Necredința va sfârși în disperare! Credința în Dumnezeu într-o zi grea și întunecată va produce ceva nou, ceva mai bun! Dacă tratăm cu ușurătate valorile noastre spirituale, nu va rezulta nimic esențial. Domnul să ne dea înțelegerea cuvenită pentru a vedea valoarea fiecărui lucru pe care El ni l-a dat și în care ne-a așezat.

Domnul să ne scape de a trata valorile Lui cu superficialitate! Și fie ca legea dragostei, a dragostei infinite pentru El și pentru toate lucrurile care se află în El să fie scrisă adânc în inimile noastre!

2009-07-17T22:33:00.007+03:00

Bucuria din urma travaliului

de T.A.S.

partea a - II - a

Într-o anumită măsură cred că era adevărat, atunci când Domnul Isus S-a născut erau acolo Simeon, Ana și alții care așteptau ”mângâierea lui Israel”. Indiciile arată că ei se aflau în așteptarea unei noi ere. Noua eră nu a luat ființă fără rugăciunile și credincioșia lor, fără suferința lor pentru nașterea lui Cristos în această lume. Știm ce s-a întâmplat la nașterea Lui. Proorocia s-a împlinit: ”Un glas s-a auzit țipând, Rahela își plânge copii pentru că nu mai sunt”. Acesta este travaliul! Era o stare de travaliu prin care Cristos S-a născut.

Dar dintre toate aceste incidente, poate cel mai măreț a fost travaliul Crucii Sale. Ce chin a fost Crucea în ochii ucenicilor, în ochii acelor credincioși! Ei nu erau un grup mărunt de oameni, dar Crucea era pentru ei un chin groaznic. Durerea suferinței! Dar din acest chin s-a născut Biserica! Da, Biserica a luat naștere din acea suferință!

Mergând mai departe ajungem în cele din urmă la sfârșit, unde găsim ultima apariție a acestei legi în Biserică, în creație și în rândul popoarelor și anume, la revenirea Domnului.

Ce vrea Domnul să învățăm? De ce a introdus El această lege la început?

Pe scurt și succint și totuși, dragi prieteni, având un înțeles profund, pentru noi cei de-aici, ca de altfel pentru toți copiii Domnului, lecția principală așa cum o văd eu a acestei legi este aceasta: Domnul a introdus și a instituit această lege a travaliului pentru a aduce cu sine o apreciere adecvată, profundă a valorilor divine.

La început, omului i s-a dat tot ce inima lui putea dori. El a fost binecuvântat cu orice fel de binecuvântare. A fost înconjurat cu tot ce și-ar fi dorit vreodată. Iar el a luat toate acestea ca pe ceva de apucat, ca și cum le-ar fi meritat și le-a tratat atât de ieftin, cu atâta ușurătate, atât de superficial până acolo că, a uitat măreția dragostei lui Dumnezeu care s-a manifestat prin toate acele daruri și prin creația Sa. Omul a uitat ce minunat fusese tot ce făcuse Dumnezeu. Și de dragul ofertei firave pentru satisfacerea proprie, omul a fost gata să renunțe la tot. Puteți vedea foarte clar că acesta era necazul. Nu exista cu adevărat o apreciere din inimă față de dragostea lui Dumnezeu, față de măreția lui Dumnezeu și față de toate darurile pe care i le dăduse Dumnezeu omului. Omul le-a tratat cu atâta ușurătate! Cum au venit, așa s-au dus!

Cred că esența acestei tragedii a fost aceasta: ușurătatea cu care omul poate să întoarcă spatele lui Dumnezeu, să întoarcă spatele cuvintelor lui Dumnezeu. Dumnezeu a rostit acest cuvânt!

Ei și? Ce contează? Ce dacă Dumnezeu a spus ce-a spus?

Ușurătatea cu care întoarcem spatele lui Dumnezeu și renunțăm la El datorită mândriei sau alegerii unei căi pentru plăcerea proprie!

Domnul a instituit această lege a travaliului pentru a recupera simțul valorii. Puteți vedea cu claritate cum lucrează această lege. Știți și voi că dacă nu suferiți pentru un lucru, nu îl prețuiți. Dacă lucrul nu v-a costat nimic, atunci are o importanță minoră în ochii voștri. Dacă ați trecut prin agonie, prin chin din pricina vreunui lucru sau din pricina unei persoane, în privința vreunei situații, acel lucru are o valoare inestimabilă în ochii voștri. Vă veți lupta pentru acel lucru! Veți proteja acel lucru cu o gelozie intensă. Acel lucru este foarte scump!

Și oare nu tot așa lucrează și legea travaliului Domnului? Da, întocmai! Tot ce vine fără valoare, fără preț este tratat cu multă ușurătate, nu-i așa? Cu prea multă ușurătate! Nu are importanța care pe tine te-a costat aproape viața ta! Domnul a introdus acest factor: orice naștere este o problemă pe viață și pe moarte. Viața și moartea se află în echilibru întotdeauna! Întrebarea care se pune este: ce intenție ai? Când sunteți în regulă, o cum se mai bucură inima! Slavă Domnului! Slavă Domnului! Atunci vă închinați! Dumnezeu ocupă locul Lui de drept! Dumnezeu ocupă locul Său. Foarte adesea, în cazul celor care nu i-au acordat Domnului nici un loc până atunci, există acea exclamație spontană: Mulțumesc Doamne!

Observați principiul? Observați cât de adevărat este acest principiu? Așadar, Dumnezeu a instituit această cale dureroasă, această cale a suferinței ca fiind singura cale prin care El putea recupera și institui legea valorii, a lucrurilor prețioase și astfel să-l salveze pe om de superficialitate în privința lucrurilor celor mai valoroase. El a introdus această lege pentru a salva o legătură de inimă cu omul. O legătură de inimă! Aceasta presupune dragoste! Dragoste! Dragoste care întrece cu mult orice disprețuire a Domnului sau ceva ce este al Domnului. Dragoste care are de-a face cu însăși Dragostea, al cărei obiect dacă este pierdut, atunci însăși viața nu-și mai are rostul. Înțelegeți?

Fiecare depozit divin se află pe această temelie. Dragi prieteni, mai devreme sau mai târziu, fiecare depozit divin va accepta această provocare. Tot ce vine de la Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu va trece prin focul suferinței, prin travaliu și asta pentru a se vedea câtă valoare îi acordăm. Cât de mult înseamnă pentru noi acel lucru. Cât de mult din Dumnezeu am văzut în acel lucru. Acea situație, sub această lege, va ajunge o problemă pe viață și pe moarte. Toate lucrurile divine au fost plasate pe această temelie, pe această lege.

VA MAI URMA

2009-07-16T13:55:00.001+03:00

Bucuria din urma travaliului
de T.A.S

Să citim câteva pasaje din Cuvânt.

Genesa 3: 16,17: ”Femeii i-a zis: "Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine." Omului i-a zis: "Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: ,Să nu mănânci deloc din el', blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale.”

Romani 8: 22: ”Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. Şi nu numai ea, dar şi noi.”

Ioan 16: 21: ”Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.”

Galateni 4: 19: ”Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Cristos chip în voi!”

Nu este prima dată când vorbim despre acest subiect aici. Dar sunt foarte sigur în inima mea că acesta este cuvântul Domnului pentru acest timp. Legea travaliului este scrisă adânc în creație și poate cel mai bine în istoria omenirii. Este o realitate pe care nimeni nu o poate nega. Ea există! Nu putem să ne ascundem de ea. Ne apasă conștiințele și recunoașterea pe tot parcursul vieții noastre.

După cum am văzut, Biblia începe cu instituirea acestei legi: mai întâi în viața umană și apoi în ordinea firească a lucrurilor. Biblia se termină cu abolirea acestei legi. La final, ea este înlăturată complet din orice domeniu al creației. Se poate observa aceasta pe tot parcursul Bibliei. Aproape în fiecare carte a Bibliei această lege a travaliului poate fi întâlnită. Iar în ultima carte, Apocalipsa, care reprezintă o combinare a tuturor lucrurilor din Biblie, descoperim că trăsătura principală a acelei cărți este această lege a travaliului. În orice conexiune, în orice cadru arătat acolo, ea este o carte a travaliului: Biserica este în travaliu, biruitorii sunt în travaliu, popoarele sunt în travaliu, toate corpurile cerești sunt în travaliu. Se simte prezența acestei legi care a acționat pe tot parcursul istoriei. Ea a început cu nașterea primului copil și ia sfârșit cu nașterea unui cer și unui pământ nou.

De aceea este foarte important ca noi să înțelegem semnificația acestei legi. De ce a introdus-o Dumnezeu? De ce a instituit-o? De ce nu a eradicat-o Dumnezeu până acum? De ce a rămas pentru a stăpâni istoria fiecărui individ, fiecărei familii, societățile, popoarele și în special Biserica?

Este foarte important, așa cum am mai spus, ca noi să înțelegem semnificația divină a travaliului. Ce a vrut Dumnezeu ca omul să învețe prin această lege? Desigur, în această dimineață nu suntem preocupați prea mult de oameni în general, nici chiar de lumea largă, deși poate că ar fi instructiv să vedem ce face Dumnezeu în rândul popoarelor, în rândul societăților, în rândul ramurilor industriale, în rândul științei și orice alt domeniu prin intermediul acestei legi. Ea există! Dar acesta nu este obiectivul nostru prezent!

Dacă Biserica este ceea ce ni se dă a înțelege că este și anume: obiectul central a preocupării lui Dumnezeu, a intereselor lui Dumnezeu, centrul spre care se îndreaptă toate activitățile Sale, atunci Biserica are ceva de învățat de pe urma acestei legi. Fără-ndoială că oricât de adevărată este această lege în orice alt domeniu, în cazul Bisericii, ea pare să fie foarte concentrată. Oridecâte ori Dumnezeu a făcut ceva având în vedere Biserica, adică a ales oameni care să-I ducă Numele; oridecâte ori a existat o adiere proaspătă a lucrării Lui, aceasta a luat naștere prin travaliu. Nu trebuie decât să fac aluzie la oamenii lui Dumnezeu care au trăit în primele faze ale istoriei. Prin ce travaliu au trecut aceștia din pricina planului lui Dumnezeu! Vorbesc de ei în sens individual! Gândiți-vă la Avraam! Isaac! Iacov! Iosif! David! Moise! Și toți ceilalți! Despre poporul Israel, El spune: Am văzut suferințele poporului Meu. Le-am auzit strigătele! Le voi ieși în întâmpinare. Poporul Israel, ca și națiune s-a născut prin travaliu, printr-un chin adânc, îngrozitor! La fel de adevărat este și în cazul rămășiței scoase din robie! Știți că acestea sunt cuvintele pe care le-au folosit proorocii cu privire la Israel în acel sens. Ei întotdeauna vorbeau despre travaliul Israelului, despre travaliul Sionului, de nașterea rămășiței din exil care a avut loc printr-un travaliu groaznic, timp de 70 de ani.

VA URMA

Intrebari adresate tinerilor din Biserica "Vestea Buna" si nu numai

2009-07-14T23:23:00.004+03:00

1. Despre ce s-a vorbit in tabara de la Palatca, jud. Cluj si cu ce ati ramas?

2. Ce il caracteriza pe Daniel?

3. Dupa ce s-a terminat tabara, il mai avem noi pe Daniel ca model?

4. Este bine ca tinerii sa vina in fiecare zi de: marti, vineri, duminica dimineata si seara la biserica si sa slujasca?

5. Care sunt cauzele care impiedica tinerii sa participe la programele bisericii?

Vreau sa aflu parerea tinerilor si mai ales a celor din Biserica "Vestea Buna" Ramnicu Valcea. Daca puteti sa scrieti raspunsurile pe un email la: sandau_abel@yahoo.com

Multumesc si astept raspunsurile voastre.

Dumnezeu sa va binecuvinteze

Tabara tineret 05 - 11 iulie 2009

2009-07-14T16:18:00.003+03:00

Imagini din tabara adolescentilor Palatca, jud Cluj

Inca un baietel

2009-07-12T22:26:00.003+03:00

La ora 21 sora Flori Tulei a nascut un baietel frumos, sanatos si voinic. Dumnezeu sa-i binecuvinteze si sa le dea multa sanatate.

Botez Noutestamental în Biserica "Vestea Bună"

2009-07-01T01:38:00.002+03:00

În data de 5 iulie 2009 încă o persoană va închia un legământ în apa botezului.

Vă aşteptăm duminică începând cu orele 10:00.

Dumnezeu să cerceteze cât mai multe inimi.

Bucurie mare în fam. Leleu

2009-07-01T01:31:00.003+03:00

Ieri s-a născut ce-l de-al patrulea copil în familia Leleu. Este sănătos şi este băiat.

Dumnezeu să-l binecuvinteze pe el şi întreaga lui familie.